marți, 14 aprilie 2009

Networking hysteria


Pentru multa lume de 30+ ani isteria retelelor sociale e deja ceva greu de inteles. Ca sa fii cineva in lumea virtuala, trebuia sa ai cont de google, id de yahoo, facebook, sa fii activ pe linkedin, sa scrii cel putin un blog, sa pui poze pe diverse siteuri specifice - ca picassa, sa scrii pe cel putin un forum respectabil si sa nu uitam de twitter, cea mai noua isterie in social media.


Cine mai are timpul fizic sa faca fata la un asemenea amalgam de informatii, exceptand poate pe cei care lucreaza intr-un business din domeniile de mai sus?!


Suntem din ce in ce mai maniacal absorbiti de cuvantul digital, ne absoarbe toata energia si creativitatea, ne absoarbe timpul si viata.


Ma gandesc doar la faptul ca imi intalnesc prietenii de 100 ori mai rar decat vorbesc cu ei pe messenger. Nu le mai vad cu zile, saptamani si luni zambetul pe fata, ci doar acel impersonal maimutzoi de emoticon. Ajungem sa avem pseud0-relatii, iar cand ne intalnim in carne si oase parca nu mai stim cum sa ne vorbim.


Mai e ceva veritabil uman in retelele astea sociale?

Un comentariu:

  1. eu zic ca insasi denumirea de retea sociala virtuala ne arunca din start pe taramul digitalului, al cyber-ului... unde ramane putin loc de uman - in sensul dat expresiei de prezenta fizica a cuiva, "in carne si oase". unele din aceste personaje nici macar nu exista, nu au un corespondent fizic real, cel putin referindu-ne la persoanele ce se "reinventeaza" pe net, detin conturi multiple, se prezinta celorlalti definindu-se prin trasaturi pe care, in realitate, nu le au...

    as spune ca o relatie construita virtual poate deveni veritabil umana numai dupa ce cunosti oamenii si face-to-face, pentru a putea face un echilibru intre cine este acel om real si cine pare a fi in mediul virtual.

    RăspundețiȘtergere