Sunt destul de ciudata pentru lumea de azi?

Florin zice ca e ciudat. Si vrea sa afle daca si eu fac parte din club. Eu zic ca toti suntem putin sau mai mult ciudati in vremurile astea.

Leapsa consta in a face o lista de 10 ciudatenii personale. In ordine aleatoare, iata-le:

1. Cea mai “aparte” chestie a mea sunt visele premonitorii legate de gravide: le visez inainte sa afle ca sunt cu bebe in burta. Se intampla in genere cu persoane langa care petrec mult timp, visez copilul pe la varsta de 2-3 ani, deci implicit stiu daca va fi baiat sau fata. La ai mei nu am avut nici un dubiu cu mult inainte sa aflu sigur ce sunt, pentru ca i-am visat.

2. Asta e mai mult o intamplare ciudata, decat ceva ce sa tina de persoana mea, dar merita oricum relatata. Acum vreo 9-10 ani studiam pentru un examen in bucatarie in momentul in care la cca. 2 metri in fata mea am vazut intr-o fractiune de secunda o explozie albastra incandescenta si foarte puternica, un glob de lumina intensa care apoi a trecut prin perete. Daca nu ar fi vazut si sotul meu, care se afla in alta camera, trecand prin peretele holului in fata lui chestia aia, in acest moment as fi convinsa ca am avut halucinatii. Dar a fost cat se poate de real. Am ramas doar cu semnul de intrebare. Habar nu am ce a fost. Nu a lasat nici o urma, miros, nimic.

3. Invart lingura in oala, lingurita in ceasca de cafea etc.etc. in sens trigonometric, adica invers decat omu’ normal.

4. Aproape zilnic iau o haina invers pe mine. Cel mai des pijamalele. Neintentionat.

5. Cand mananc imi portionez bucatile de carne cu legume: o bucatica de carne cu bucatica ei de cartof etc. Daca cineva imi ia din farfurie si imi strica ordinea, turbez, mai ales ca le las la final pe cele care imi par mai gustoase.

6. Am citit Faust in original, cu litere gotice pe la 14 ani. Se pune?

7. Formatia mea preferata e Dead Can Dance. Unii zice ca e ciudati. Dar gusturile sunt relative. Greu de zis ce mai poate fi ciudat astazi.

8. Nu am gauri in urechi (nici in alta parte, in plus :P). Multe fete o sa zica ca asta e ciudat.

9. Nu m-am simtit niciodata, niciunde cu desavarsire acasa.

10. Nu prea stiu sa tricotez, dar mi-a placut mult o chestie de pe net si mi-am dorit sa o pot face. M-am chinuit o seara intreaga pana la miezul noptii si nu am reusit sa ma prind. Am visat noaptea ca tricotez. Dar dimineata cand m-am reapucat, am reusit din prima. Pfua, daca m-as trezi intr-o dimineata stiindu-le pe toate, ce bine ar fi!

Leapsa merge la .... Carla, Iulia si Giolly. Abia astept sa vad ce ciudatenii aveti. Mai putin Carla, pe ale ei le stiu de cand eram mici :-D Dar are destule asa ca o sa-i placa leapsa asta.

Votati Craciunita

M-am gandit io ca ar trebui sa fiu in ton cu vremurili, ca altfel nu prea sunt. Asa ca sunt in campanie de adunat voturi!!!

Nuuu, nu pentru vreo mutra acra, ci pentru fie-mea:

VOTATI CRACIUNITA EVA!

Uite si video cu care ne-am distrat aseara de minune:




Si o improvizatie:

De ce sa fii roman?

Oarescum satula de prea-multul ultimelor zile, desi nu stiam inca de agitatia din Timisoara, ieri m-am hotarat de dimineata sa tin cu mostenirea mea genetica ungureasca. Facand un mic pas lateral, am incercat sa caut motive pentru care as vrea sa fiu roman, uitand ca as fi.

Ziua nu a inceput promitator, caci misculatiile politice mi-au reintarit convingerea ca in tara noastra nu exista respect pentru cetateanul de rand. Suntem doar o masa de manevra amorfa, impinsa de valuri dintr-o parte in alta. Ma includ si eu cu modestie in masa asta de plastilina, caci e clar ca nu am mijloacele sa ma ridic deasupra. Din pacate, nici inteligenta, nici votul, nici parerea urlata in public nu au o influenta asupra mersului lucrurilor.

Dar mi s-a intamplat ieri sa ma conving ca urma salveaza turma. Am vizitat spontan un cuplu de vecini cu o tava de prajituri de post in mana. Am descoperit oameni placuti, spontani, deschisi. Am povestit despre prieteni falsi si dezamagiri, despre viata si tari straine, concedii, parinti si socrii, bucurii, necazuri. Am cunoscut prieteni ai vecinilor si am impartit o masuta de bucatarie, inghesuiti dar apropiati. Ca pe vremuri, cand petrecerile se terminau in bucatarie cu cartofi prajiti.

La fel de spontan mi-am dat seama ca de asta imi place sa fiu roman(ca): pentru ca avem o deschidere cum cu greu gasesti la alte natiuni. Nu imi imaginez vreun neamt sa imi raspunda la telefon la ora 3 noaptea daca il sun sa ma plang de vreun necaz. Nici sa vina cu mine la film daca il sun cu o ora inainte.

Multi romani m-au dezamagit, prea multi.

Dar sunt romani aproape de sufletul meu, lipiti acolo cu super-glue si neinlocuibili de nici o alta natie de pe pamantul asta mare.

Cum va place?

Va place sau nu noul aspect al blogului?

Nu e prea girly? Sau incarcat?

Hai, ziceti si voi ... ca ala de dinainte parca era prea gri.

LE: ajutati o Balanta dusa cu pluta sa se hotarasca.

Varianta 1: gri cu pattern circular-floral - m-am cam plictisit de el, e tern
Varianta 2: floral cu maro si verde - pica, e prea incarcat
Varianta 3: floral cu negru si albastru

... am mai incercat vreo 10 alte background-uri, dar nu reusesc sa ma hotarasc care stil i se potriveste blogului cel mai bine. Sper sa ma ajutati voi.

Dez-enervare

Dupa o tura de clatite cu gem de gutui (si sa stii Giolly, ca am facut eu insami gemul de gutui anul asta, am fost super-super-gospodina) incep sa fiu vivace si sa tropai marunt prin casa. V-am pus mai jos si coloana sonora, in caz ca vreti sa tropaiti cu mine.

M-au enervat cateva lucruri si persoane in ultimele zile, dar m-am hotarat sa ma dez-enervez. Si am luat toate astea si le-am inchis undeva, unde sa nu le mai vad, aud, simt. Daca inchid plicul, lumea va fi mai alba ...

Picioarele in zapada din colajul meu reprezinta cosmarul pe care l-am avut acum 2 nopti si care m-a lasat cu o stare de frustrare suparatoare. Se facea ca era zapada, eram undeva la munte si ma pregateam sa merg la ski. Insa mereu lipsea ceva. Intai nu aveam skiuri, apoi le-am gasit, dar nu aveam sosete, apoi nu aveam clapari, apoi ... Intreg visul nu am reusit sa ating scopul, ci treceam printr-un lung sir de frustrante incercari de a gasi toate obiectele lipsa. Apoi m-am trezit cu un sentiment usturator si semi-constient de neimplinire, pana ce mi-am reamintit visul si m-am prins de la ce mi se trage.


Charlie Winston-Like a hobo
Asculta mai multe audio Muzica


nickelback - If today was your last day
Asculta mai multe audio Muzica


Annie Lennox - Shining Light
Asculta mai multe audio Diverse

Strigat mut

Nu cred ca sunt capabila sa scriu. Zic, sa scriu cu adevarat. Nu pot, pentru ca vorbesc prea mult in cap la mine. Am un discurs interior elaborat, continuu, cand ascutit, cand visator, dar e acolo.

Mi-e greu sa ies din cutiuta mea.

De cand ma stiu, am fost omul care asculta. Un ascultator activ si empatic. Ma implic poate putin cam mult in tot ce ascult, ce multa lume vin sa imi spuna. Pasul, oful, viata. Bucuriile - mai rar. Cand se bucura, omul traieste clipa, nu o povesteste. Sa stiti ca nu ma plang, nici nu as putea fi altfel decat sunt. Ma intristez putin atunci cand nu sunt ascultata la randul meu, dar se pare ca nu toti suntem facuti sa auzim.

Atunci cand vin sa imi spuna, le ascult vocea sau le citesc discursul si adesea le simt trairea de dincolo de cuvinte. O asemenea empatie poate fi nociva, de ceva vreme am ajuns sa preiau si fizic problemele altora.

Cred ca blogul e singurul loc unde vorbesc si despre mine. E chiar ratiunea lui de a exista. Aici pot fi ascultata de catre cei care doresc sa auda.

Dar de fapt, nu despre mine intentionam sa povestesc azi, ci despre femeile pe care le ascult. Asa de multe dintre ele se simt ratate. Isi simt viata un esec fara speranta, pentru ca prea putin din ceea ce fac este apreciat. Aud atat de des cuvinte ca "nu sunt buna de nimic, nu am nici un rost". Simt atata disperare, deznadejde. Privirea lor indreptata catre copil ca ultima resursa de vointa ma zguduie si as vrea sa pot face ceva. Am trecut si eu prin starea lor, cred ca toate femeile trec prin asta. Dar ceva in mine ma ridica repede de fiecare data cand cad.

As vrea ca ele sa stie ca valoarea vine din adancul lor si nimeni nu o poate lua. Valoarea vine din incredere, dar poate o cauta in locul gresit. Valoarea vine din iubire. Cea pe care o dai, nu cea pe care o primesti.

Iar pe barbatii care are trebui sa le stea alaturi i-as arunca o saptamana in noaptea spirituala pe care femeile lor trebuie sa o indure. Poate ca daca ar simti pe pielea lor, ar putea intr-un final sa inteleaga cat de adanca este prapastia si cat efort e necesar sa iesi din ea.

Strigatul lor este mut si vine din suflete rupte.

Respectabilii nostri batrani

Avem si noi o gasca la bloc. Dar nu de tineri, golani sau ce ati mai putea crede. Nu. O gasca de batrani. As vrea sa le pot spune respectabili, dar au pierdut aceasta calitate, cel putin pentru mine.

Tanti Veta de la 2 e capo di tutti capi. A fost secretara la o scoala, va dati seama cu ce infama meserie ne ameninta. Si, dupa spusele ei, nu este dusa la biserica. O fi asta vreun motiv de lauda printre proletcultistii de pe vremea lui Ceasca, nu stiu.

Activitatea principala a Vetei este sa pazeasca usa de la intrare mai ceva ca un pittbull. Nu intra nimeni fara sa fie scanat, masurat, numarat. Si barfit, in functie de interesele Vetei. Stie tot ce cari prin plase, in ce zile, cu ce frecventa.

Tanti Veta are pretenari.

Se creeaza aliante strategice, mai ceva ca la alegerile de blocul lui Vania. E in relatii suspecte cu administratorul, e ba amica, ba dusmanca fostului ciripitor de la 3 si a fostului director de la 8. Porneste babele nebanuitoare impotriva unora sau altora care ii stau in drum. Cine ar putea banui de asemenea mefiente o biata batranica, singura si trista?

Tanti Veta stie tot despre toata lumea, iar daca nu stie, inventeaza. Totul in scopuri nobile, va asigur. Doar spre binele blocului, al tarii, al omenirii.