joi, 31 decembrie 2009

2010 fericit!



Multumesc tuturor pentru urarile frumoase!

Va doresc din suflet un an plin de Bunatate si Iubire, de impliniri si bucurii!

marți, 29 decembrie 2009

Din cadoul de Craciun ...


Foto: Lumatic

... fiecare om isi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv. Masura in care el este e data de consistenta acestui edificiu, de mana aceea de oameni - ei nu pot fi multi - pe care i-a preluat in el si pe care i-a iubit fara rest, fere umbra, si impotriva carora spiritul critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini care ne fac pe fiecare in parte sa nu regretam ca suntem reprezinta, chit ca o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata. Fiecare om face fata la ce i se intampla pentru ca este protejat in felul acesta. Fara acest zid de fiinte iubite care ne inconjoara (indiferent ca ele sunt sau nu sunt in viata), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrama precum intr-o atmosfera in care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu in viata.

(Gabriel Liiceanu - Declaratie de iubire, ed. Humanitas 2008)

marți, 22 decembrie 2009

Decretei, ori faceti copii, ori imbatraniti saraci!

Ce spune Banca Mondială despre pensiile private?

Adevărata criză abia urmează să vină, iar numele acesteia este criza demografică şi a pensiilor, arată cel mai recent raport al Băncii Mondiale.


http://standard. money.ro/ articol_111436/ ce_spune_ banca_mondiala_ despre_pensiile_ private.html


Pe termen scurt, experţii Băncii Mondiale recomandă autorităţilor naţionale să nu se grăbească să schimbe parametrii sistemelor de pensii private, care au un caracter de termen lung, pentru a “petici” probleme pe termen scurt, cum sunt deficitele explozive ale sistemelor publice de pensii din această perioadă. “România anului 2009 reprezintă un studiu de caz perfect pentru concluziile acestui raport al Băncii Mondiale. Pe de o parte, sistemul public de pensii a ajuns din păcate la un deficit uriaş, de 1,5 miliarde de euro, adică de 20% din veniturile sale. Pensia de stat abia a crescut cu 5% anul acesta, nereuşind să îmbunătăţească traiul niciunui pensionar, fiind doar o palidă măsură antiinflaţie”, spune preşedintele Asociaţiei pentru Pensii Administrate Privat din România (APAPR), Crinu Andănuţ. Potrivit acestuia, sistemul de pensii de stat tot nu reuşeşte să ofere pensii decente pentru pensionarii de azi, deşi funcţionează mult peste posibilităţile sale reale. “Iar ceea ce este mai rău abia urmează, pentru că acest balon numit sistem de pensii de stat se va sparge curând, iar pensiile plătite românilor vor fi mult mai mici decât cele de azi - în acest fel, pensia de la stat şi-a câştigat renumele de «bombă cu ceas». Nevoia reformei sistemului de pensii de stat este acum mai clară şi mai urgentă ca oricând, iar sistemul complementar de pensii administrate privat este mai necesar şi mai important decât sunt dispuşi azi politicienii noştri să o recunoască”, subliniază Andănuţ.

Raportul Băncii Mondiale arată că în unele state, cum ar fi Estonia, Letonia, Lituania şi România, autorităţile au redus contribuţiile virate către Pilonul II de pensii private obligatorii, în acelaşi timp majorând contribuţiile la sistemul public de pensii. În cazul României, a fost întârziată o creştere (care era deja programată) a contribuţiei pentru Pilonul II. Desigur că, temporar, această măsură are un oarecare efect de creştere a veniturilor bugetare pe termen scurt, dar salariaţii de astăzi se văd în situaţia de a avea mai puţini bani în contul lor de pensie privată şi, ca urmare, vor avea pensii mai mici. Însă, din moment ce au contribuit mai mult la sistemul public în această perioadă, ar trebui ca sistemul public de pensii să compenseze această reducere. “Impactul acestui compromis între termenul scurt şi cel lung depinde de mulţi factori, însă per total este improbabil ca acest gen de măsuri să fie favorabil fie Guvernului, fie indivizilor”, se arată în raportul Băncii Mondiale.

marți, 15 decembrie 2009

Fiecare cuvânt ştie câte ceva despre cercul vicios (1)



Discursul Hertei Müller, la primirea premiului Nobel, in Suedia.

Traducere: Gabriela Rus

Sursa: Site-ul oficial al Premiilor Nobel

“Ai o batistă, întreba mama în fiecare dimineaţă la poarta casei, înainte să ies în stradă. N-aveam niciuna. Şi pentru că nu aveam niciuna, mă duceam iar în cameră şi-mi luam o batistă. În fiecare dimineaţă n-aveam niciuna, pentru că în fiecare dimineaţă aşteptam întrebarea. Batista era dovada că dimineaţa mama mă ocroteşte. În ceasurile şi chestiunile cotidiene de mai tîrziu, eram pe cont propriu. Întrebarea AI O BATISTĂ era o tandreţe indirectă. Una directă ar fi fost jenantă, aşa ceva nu exista la ţărani. Iubirea s-a deghizat în întrebare. Doar aşa putea fi rostită direct, pe ton poruncitor, ca manevrele de muncă. Faptul că vocea era abruptă chiar sublinia tandreţea. În fiecare dimineaţă eram la poartă, o dată fără batistă şi o a doua oară cu o batistă. Abia apoi ieşeam în stradă, de parcă împreună cu batista ar fi fost si mama cu mine.

Şi douăzeci de ani mai tîrziu eram de mult doar cu mine însămi la oraş, traducătoare într-o fabrică de inginerie mecanică. Mă sculam la ora cinci dimineaţa, la şase şi jumătate începea lucrul. Dimineaţa răsuna imnul din difuzor peste întreaga curte a fabricii. În pauza de prînz - corurile muncitoreşti. Dar muncitorii care stăteau la masă aveau ochii goi ca tabla zincată, mâini unsuroase, mâncarea lor era învelită în hârtie de ziar. Înainte să-şi mănânce bucata de slănină, răzuiau cu lama cuţitului cerneala tipografică de pe ea. Doi ani s-au scurs după rutina cotidiană, o zi semăna cu următoarea.

În cel de-al treilea an, s-a zis cu uniformitatea zilelor. În decursul unei săptămâni, a venit în biroul meu de trei ori, dis-de-dimineaţă, un bărbat uriaş, ciolănos, cu ochi albaştri scânteietori – un colos de la Securitate.

Prima oară m-a înjurat stând în picioare şi a plecat.

A doua oară şi-a scos canadiana, a agăţat-o de cheia dulapului şi s-a aşezat. În acea dimineaţă adusesem de acasă lalele le aranjam în vază. Mă privea şi mă lăuda pentru neobişnuita mea cunoaştere de oameni. Avea o voce lunecoasă. Situaţia mi se părea dubioasă. I-am negat laudele şi l-am asigurat că mă pricep la flori, dar nu la oameni. A zis atunci, maliţios, că el mă cunoaşte mai bine decît cunosc eu lalelele. Şi-a atârnat canadiana pe braţ şi a plecat.

A treia oară s-a aşezat, iar eu am rămas în picioare, căci îşi aşezase servieta pe scaunul meu. N-am îndrăznit să o mut pe podea. M-a înjurat ca proastă grămadă, puturoasă şi curvă la fel de stricată ca o căţea vagaboandă. Lalelele le-a împins până la marginea mesei, în mijlocul mesei a pus o foaie albă de hîrtie şi un pix. A răcnit: Scrieţi! Am scris în picioare ceea ce mi-a dictat – numele meu cu data naşterii şi adresă. Apoi, însă, că indiferent de intimitate sau de rudenie, nu voi spune nimănui că … aici venea cuvântul îngrozitor: colaborez. Acest cuvântul nu l-am mai scris. Am pus pixul jos şi m-am dus la fereastră, priveam afară la strada prăfuită. Era neasfaltată – hîrtoape şi case cocoşate. Uliţa asta ruinată se mai şi numea strada Gloriei. Pe această stradă a Gloriei, o pisică stătea în dudul nud. Era pisica fabricii, cea cu urechea sfîrtecată. Deasupra ei, un soare matinal ca o tobă gălbuie. Am zis: "N-am caracterul." O spuneam străzii de-afară. Cuvîntul caracter l-a isterizat pe securist. A rupt hîrtia şi a aruncat bucăţelele pe jos. Probabil că şi-a amintit că trebuie să-i prezinte şefului dovada încercării de racolare, căci s-a aplecat şi a cules toate fâşiile de hîrtie de pe jos şi le-a azvîrlit în servietă. Apoi a oftat adînc şi de ciuda înfrângerii a aruncat cu vaza de lalele în perete. Aceasta s-a spart cu un scrîşnet de parcă ar fi fost dinţi în aer. Cu servieta sub braţ, a spus în şoaptă: "O să-ţi pară rău, te vom îneca în râu." Iar eu am răspuns ca pentru mine însămi: "Dacă semnez asta, nu mai pot trăi cu mine şi atunci trebuie să o fac eu însămi. Mai bine s-o faceţi voi." Dar uşa de la birou era deja deschisă şi el plecase. Iar afară, pe strada Gloriei, pisica fabricii sărise din copac pe acoperişul casei. O creangă sălta ca o trambulină.

A doua zi a început hărţuiala. Trebuia să dispar din fabrică. În fiecare dimineaţă, la şase şi jumătate, trebuia să mă prezint la director. Cu el şedeau în fiecare dimineaţă şeful de sindicat şi secretarul de partid. La fel cum odinioară mama mă întreba: Ai o batistă?, tot aşa mă întreba acum directorul în fiecare dimineaţă acelaşi lucru: "Ţi-ai găsit alt loc de muncă?" Eu răspundeam de fiecare dată la fel:
"Nu caut altul, mie îmi place aici în fabrică şi vreau să rămîn până ies la pensie."

Într-o dimineaţă am venit la lucru şi dicţionarele mele voluminoase zăceau pe jos în hol, lîngă uşa biroului meu. Am deschis-o, la masa mea şedea un inginer. Mi-a spus: "Aici se bate la uşă, când se intră. Aici stau eu, n-ai ce căuta aici." Acasă nu mă puteam duce, fiindcă s-ar fi creat pretextul să mă concedieze pentru absenţă nemotivată. Nu aveam birou, dar cu atît mai mult trebuia să vin acum în fiecare zi normal la lucru, în nici un caz nu trebuia să lipsesc.

Prietena mea, căreia îi povesteam totul pe drumul spre casă prin nenorocita de stradă a Gloriei, mi-a eliberat la început un colţ al biroului ei. Însă într-o dimineaţă m-a întâmpinat în uşa biroului şi mi-a spus: "Nu am voie să te las să intri. Toţi spun că eşti o turnătoare." Şicanările se propagau de sus în jos, zvonul începuse să circule printre colegi. Asta şi era cel mai rău. Împotriva unor atacuri te poţi apăra, dar în faţa calomniei eşti neputincios. Zilnic mă aşetptam la orice, chiar şi la moarte. Dar această perfidie nu puteam să o înţeleg. Nici o luare în calcul nu o făcea suportabilă. Calomnia te burduşeşte cu noroi şi te sufoci, fiindcă nu te poţi apăra. După opinia colegilor eram chiar ceea ce refuzasem să fiu. Dacă i-aş fi turnat, ar fi avut încredere naivă în mine. În fond, mă pedepseau fiindcă îi cruţam.

....”

Va urma

vineri, 11 decembrie 2009

Hanukkah fericit!


Daca am ajuns sa sarbatorim St. Valentine's si alte americanisme, de ce sa nu ne amintim si de traditiile care stau la radacinile crestinismului.

Cei din cultul mozaic sarbatoresc timp de 8 zile, incepand cu seara aceasta, Sarbatoarea Luminilor - Hanukkah. Dupa calendarul lor ne aflam in 25 Kislev 5770.

In mod traditional, in fiecare seara din aceste 8 se aprinde cate o lumanare a candelei cu 9 brate numita Menorah, incepand cu partea stanga. In acest timp se rostesc binecuvantari specifice.

Hanukkah inseamna in limba ebraica "dedicatie" si comemoreaza victoria evreilor macabei (care se traduce 'oameni mai puternici decit barosul'), condusi de catre Judah Macabeul, impotriva grecilor-sirieni in anul 165 i.e.n. Legenda spune ca atunci cind Judah si oamenii lui au eliberat Ierusalimul, primul lucru pe care l-au facut, a fost sa deschida din nou Templul, dar cind au intrat acolo nu au mai gasit nimic din vechea traditie, Templul fusese schimbat intr-un loc de rugaciune pentru greci si zeii lor. Evreii au curatat templul si au vrut sa aprinda din nou Menorah, lampa sfinta, dar nu au gasit decit un vas mic cu ulei, care ar fi fost suficient sa arda in lampa doar o singura zi. Au aprins totusi lampa si ca o minune, uleiul a tinut lampa aprinsa timp de 8 zile. Acesta este Miracolul pe care evreii de pretutindeni il sarbatoresc in aceste zile.

Sarbatori fericite!


miercuri, 9 decembrie 2009

Sarbatoreste in suflet, daruind!


In fiecare an Ascociatia Scoala mamei Junior din Timisoara realizeaza campanii umanitare in preajma sarbatorilor. Eu voi participa anul acesta cu un grup de prietene de pe forumul Despre Copii, ne vom aduna luni 14.12. pentru a dona fel de fel de jucarii, haine, obiecte de igiena, carti etc.

Cum se poate contribui la aceasta actiune caritabila? Anul acesta in fiecare zi din 6 pana in 20 decembrie,intre orele 18-21 in dreptul magazinului pentru copii Premaman din Iulius Mall Timisoara avea loc mai multe actiuni:

1. Troc de jucarii: fiecare copil este invitat sa aduca jucariile de care s-a plictisit pentru a le dona altor copii din centrele de adapost. Si pentru ca fapta lor sa fie rasplatita ei isi pot alege o jucarie la schimb oferita de alti copii, iar Mosul le va premia gestul cu o mica surpriza.

2. Donatii de haine pentru toate varstele, alimente, obiecte pentru cantina saracilor din zona noastra.

3. Donatii de rechizite scolare, carti, caiete, creioane, carioci, hartie, pixuri, plastelina,acurele, ghiozdane care sa vina sa completeze actiunea din toamna pentru copii din mediul rural.

4. Donatii de bani pentru sprijinul copiilor cu dizabilitati locomotori pentru ca acestia sa poata beneficia in continuare de recuperare prin hidroterapie( la bazin). Pe unii dintre acesti copii i-ati putut vedea la bazin,jucandu-se cu copii vostri- merita o sansa!

5. Vanzare de produse/obiecte second-hand intre parinti. Astfel, cine doreste sa vanda la pret redus obiecte noi.folosite precum: carucioare/scaune de masina, cantare, interfon de bebe, sterilizator, incalzitor de bibiroane, etc are la dispozitie spatiul si bunavointa noastra pentru a putea realiza acest lucru. Atat parintii care vand cat si cei care cumpara sunt astfel avantajati.

6. Vanzare de produse de la firmele noastre partenere la pret promotional.Pana acum s-au inscris cei de la Mustela cu gama lor de produse de cosmetica si dermo-pediatrie pentru copii. Procent din vanzari va fii donat in aceasta campanie.

7. Voluntari pentru sortarea hainelor pe grupe de varsta, produse, alimente si distribuirea lor catre cantina saracilor si centrele de adapost.

8. Toate persoanele care doneaza vor fi recompensate cu vouchere valorice de 50 ron in magazinul Premaman, la achizitionarea de produse de 150 ron.
Cu totii facem curat in casa de sarbatori, haideti sa adunam hainute,jucarii,alimente si sa ne implicam!

Mai multe detalii la: http://www.mamicafarafrica.ro/

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Sunt destul de ciudata pentru lumea de azi?

Florin zice ca e ciudat. Si vrea sa afle daca si eu fac parte din club. Eu zic ca toti suntem putin sau mai mult ciudati in vremurile astea.

Leapsa consta in a face o lista de 10 ciudatenii personale. In ordine aleatoare, iata-le:


1. Cea mai “aparte” chestie a mea sunt visele premonitorii legate de gravide: le visez inainte sa afle ca sunt cu bebe in burta. Se intampla in genere cu persoane langa care petrec mult timp, visez copilul pe la varsta de 2-3 ani, deci implicit stiu daca va fi baiat sau fata. La ai mei nu am avut nici un dubiu cu mult inainte sa aflu sigur ce sunt, pentru ca i-am visat.

2. Asta e mai mult o intamplare ciudata, decat ceva ce sa tina de persoana mea, dar merita oricum relatata. Acum vreo 9-10 ani studiam pentru un examen in bucatarie in momentul in care la cca. 2 metri in fata mea am vazut intr-o fractiune de secunda o explozie albastra incandescenta si foarte puternica, un glob de lumina intensa care apoi a trecut prin perete. Daca nu ar fi vazut si sotul meu, care se afla in alta camera, trecand prin peretele holului in fata lui chestia aia, in acest moment as fi convinsa ca am avut halucinatii. Dar a fost cat se poate de real. Am ramas doar cu semnul de intrebare. Habar nu am ce a fost. Nu a lasat nici o urma, miros, nimic.

3. Invart lingura in oala, lingurita in ceasca de cafea etc.etc. in sens trigonometric, adica invers decat omu’ normal.

4. Aproape zilnic iau o haina invers pe mine. Cel mai des pijamalele. Neintentionat.


5. Cand mananc imi portionez bucatile de carne cu legume: o bucatica de carne cu bucatica ei de cartof etc. Daca cineva imi ia din farfurie si imi strica ordinea, turbez, mai ales ca le las la final pe cele care imi par mai gustoase.

6.
Am citit Faust in original, cu litere gotice pe la 14 ani. Se pune?

7.
Formatia mea preferata e Dead Can Dance. Unii zice ca e ciudati. Dar gusturile sunt relative. Greu de zis ce mai poate fi ciudat astazi.

8.
Nu am gauri in urechi (nici in alta parte, in plus :P). Multe fete o sa zica ca asta e ciudat.

9. Nu m-am simtit niciodata, niciunde cu desavarsire acasa.

10.
Nu prea stiu sa tricotez, dar mi-a placut mult o chestie de pe net si mi-am dorit sa o pot face. M-am chinuit o seara intreaga pana la miezul noptii si nu am reusit sa ma prind. Am visat noaptea ca tricotez. Dar dimineata cand m-am reapucat, am reusit din prima. Pfua, daca m-as trezi intr-o dimineata stiindu-le pe toate, ce bine ar fi!

Leapsa merge la .... Carla, Iulia si Giolly. Abia astept sa vad ce ciudatenii aveti. Mai putin Carla, pe ale ei le stiu de cand eram mici :-D Dar are destule asa ca o sa-i placa leapsa asta.

joi, 3 decembrie 2009

Votati Craciunita

M-am gandit io ca ar trebui sa fiu in ton cu vremurili, ca altfel nu prea sunt. Asa ca sunt in campanie de adunat voturi!!!

Nuuu, nu pentru vreo mutra acra, ci pentru fie-mea:

VOTATI CRACIUNITA EVA!

Uite si video cu care ne-am distrat aseara de minune:




Si o improvizatie:

video

LE: multumita tuturor voturilor, Craciunita a castigat!

miercuri, 2 decembrie 2009

De ce sa fii roman?


Oarescum satula de prea-multul ultimelor zile, desi nu stiam inca de agitatia din Timisoara, ieri m-am hotarat de dimineata sa tin cu mostenirea mea genetica ungureasca. Facand un mic pas lateral, am incercat sa caut motive pentru care as vrea sa fiu roman, uitand ca as fi.

Ziua nu a inceput promitator, caci misculatiile politice mi-au reintarit convingerea ca in tara noastra nu exista respect pentru cetateanul de rand. Suntem doar o masa de manevra amorfa, impinsa de valuri dintr-o parte in alta. Ma includ si eu cu modestie in masa asta de plastilina, caci e clar ca nu am mijloacele sa ma ridic deasupra. Din pacate, nici inteligenta, nici votul, nici parerea urlata in public nu au o influenta asupra mersului lucrurilor.

Dar mi s-a intamplat ieri sa ma conving ca urma salveaza turma. Am vizitat spontan un cuplu de vecini cu o tava de prajituri de post in mana. Am descoperit oameni placuti, spontani, deschisi. Am povestit despre prieteni falsi si dezamagiri, despre viata si tari straine, concedii, parinti si socrii, bucurii, necazuri. Am cunoscut prieteni ai vecinilor si am impartit o masuta de bucatarie, inghesuiti dar apropiati. Ca pe vremuri, cand petrecerile se terminau in bucatarie cu cartofi prajiti.

La fel de spontan mi-am dat seama ca de asta imi place sa fiu roman(ca): pentru ca avem o deschidere cum cu greu gasesti la alte natiuni. Nu imi imaginez vreun neamt sa imi raspunda la telefon la ora 3 noaptea daca il sun sa ma plang de vreun necaz. Nici sa vina cu mine la film daca il sun cu o ora inainte.

Multi romani m-au dezamagit, prea multi.

Dar sunt romani aproape de sufletul meu, lipiti acolo cu super-glue si neinlocuibili de nici o alta natie de pe pamantul asta mare.