Intre lumi

Sa fii intre lumi - cea mai ingrata traire. Sa fii prea slab sa inaintezi, dar sa nu vrei sa faci nici cale intoarsa.

"Oamenii flecaresc o vreme si apoi uita, socotindu-l pe cel ce a parasit lumea ca pe un mort. De aceea nu trebuie sa te temi de batjocora si vrajmasia lumii, fiindca din pricina desertaciunii si le iubeste numai pe cele ce le vede ca fiind de fata si uita restul. Lumea este un balci care ii intereseaza si ii tine ocupati pe cei din ea, pasandu-i prea putin de cei­lalti." (Sfantul Teofan Zavoratul)

Imi aminteste de Carnivale. Nu am reusit niciodata sa ma uit la acel film. Atmosfera aia imi face parul maciuca. De altfel, detest circul, atmosfera lui de balci, carnaval, oameni deformati si un anume nefiresc sinistru.

Lumea e un mare balci, ne atrage si ne arunca, ne saruta si ne loveste.

Iar eu? Nu o vreau, dar nu sunt in stare sa o las.

Set my mind

Am incasat azi o leapsa tehnico-stiintifico-fantastica de la Florin.

Nu o mai lungesc, sa trecem direct la obiect:

1. Obiectul tău cel mai dependent de setări?

timpul. nu e tocmai obiect, dar e obiectiv; adesea mai degraba subiectiv.

(referitor la obiectele propriu-zise: ma enerveaza foarte tare daca cineva imi schimba setarile)

2. Setarea cea mai uşoară pe care ai facut-o unui dispozitiv?

setarea orei de trezire. sunt o persoana matinala si oricat de tarziu m-as culca, nu mi-e greu sa ma trezesc devreme.

(setarile din Word, pentru ca dupa atata vreme le stiu deja pe dinafara)

3. Dar cea mai grea?

sa-i dau in cap vointei indaratnice cand doreste prea tare lucruri inutile

4. Care este lucrul care ţi-ai dori cel mai mult să aibă posibilitatea de a fi setat şi în ce mod?

aaaaa, am eu o fantezie anume de ceva vreme: visez la un dispozitiv de inregistrare a gandurilor, un soi de reportofon caruia sa imi dictez gandurile oricand, oriunde, in pat inainte de a adormi, sub dus, pe strada ... asta pentru ca mii de ganduri pe care le cred interesante mor fara sa apuc sa le scriu. Scrisul cere efort, timp, dispozitie si dispozitive. Deci, vreau sa setez un "inregistrator de ganduri", care la un "gand cheie" sa porneasca, la alt "gand cheie" sa se opreasca. Ei? Cum suna?

5. Dacă ai putea să schimbi o setare, care ar fi aceea?

as seta stingerea luminii si a televizorului prin cuvinte cheie. cand mi-e somn chiar nu mai am nici un chef sa caut telecomenzi si sa sting becuri. ar fi o setare extrem de reconfortanta.

6. Care lucru n-ar trebui să aibă setări modificabile – ar trebui să fie aşa cum l-a făcut fabricantul său?

coloana vertebrala. atat la propriu, cat mai ales la figurat.

7. Ce ţi-ai dori să poţi seta la tine şi de ce nu o faci?

capacitatea de atentie si inmagazinare a informatiei (adica un hard mai tare si mai multi rami :-D). eu as vrea sa o fac, dar mi-e teama ca sunt totusi niste date genetice la mijloc ...

8. Ai fi în stare să-ţi pui în pericol viaţa pentru a schimba setarea unui dispozitiv şi dacă da, pentru care?

as face asta doar in cazul in care ar fi periclitati cei pe care ii iubesc. atunci cu siguranta.

Si leapsa merge la Vania si Denisuca (please don't hate me).

Mandala cafelei de dimineata

Am cateva defecte care ma deranjeaza. De exemplu lipsa de rabdare, atentie. Sunt in stare sa fac mari prostii pentru ca nu sunt capabila sa astept.

Pentru a corija aceasta stare pe cat de neplacuta, pe atat de nociva, exista remedii ca meditatia, rugaciunea sau pur si simplu exercitiul vointei. A face zilnic anumite lucruri repetitive, ca un ritual, ca o mandala, te reaseaza intr-o anumita ordine - ordine cu tine si cu restul lumii. Iti curata mintea si sufletul, te readuce in centrul fiintei tale.

Mandala cafelei de dimineata pentru mine este o reasezare cu bunavointa in lume, un mod de a zambi noii zile si celui drag, cu care impart cafeaua.

Into the wild

Desi iubesc orasul si dinamica sa, cum ati observat probabil deja din cateva alte postari, uneori ma duce dorul spre linistea muntilor impaduriti, spre cotloanele nevazute, nestiute ale lumii.

Pentru ca niciodata nu am trait desfatarea macar a unei saptamani intr-o separare completa de lume cu oameni, obiecte, comoditati si desfatari, ma intreb cum ar fi. Cum ar fi sa locuiesc in casa piticilor in mijlocul padurii. Sa dispara toate necesitatile mele obisnuite si toate metodele invatate de atata vreme de a le implini. Ar fi ca si cum as invata sa merg si sa vorbesc din nou. Lumea moderna ne-a deformat in mare parte perceptiile si deprinderile primare. Stiu sa folosesc o suta de gadgeturi, dar nu as fi in stare sa vanez o potarniche sau sa prind un pastrav.

Ar fi o experienta din care as invata mai multe despre mine si despre cum mediul ne schimba mintea, ne modeleaza raspunsurile si comportamentele.

Ar fi o calatorie catre propriile radacini, o dezbracare de masti, o cautare a drumului. O calatorie initiatica la mijloc de timp, o moarte si o regasire.

Turnul

Se facea ca toti oamenii traiau intr-un turn - ca un oras zgomotos - ce se inalta in spirala, semet, amenintand cerul cu maretia lui desarta.

Si fiecare din ei traia cu propriul turn in care isi ascundea inima. Toate gandurile si fricile, toate sentimentele erau ascunse in turn. Un mare ochean iesea din varful lui sa cerceteze zarile. Dar pentru ca limbile se amestecasera, oamenii nu se mai intelegeau unii pe altii si nu mai distingeau daca sunt dusmani sau prieteni; ferecau sau deschideau usa gresit celor care bateau la usa.

Astfel ca, disperati de confuzia aceasta generala, unii se inchideau pentru totdeauna in turn si mureau de sete. Altii alergau pe strazi, cautand ajutor si incercand sa inteleaga ce se petrece.

Iar altii sareau din inaltul turnului in speranta unei salvari necunoscute.

Peregrinari urbane

Desi obositor in doze prea mari, zumzetul si forfota orasului imi place. Mai ales in plimbari fara tinte precise, curiozitatea de a descoperi ceva interesant oriunde este marea mea placere.

Un mic fotoreportaj de azi:







Later edit: seara, un nor pufos si aparent inofensiv, in realitate incarcat electric cum nu ai crede ca se poate la un asemenea nor de vata de zahar, asigura o atmosfera rock & roll pe cer. Nici un alt nor cat vezi cu ochiul, doar el.

Nostalgie de timisorean

Ai simtit cu adevarat pulsul orasului de altadata, daca

- ai mancat merdenele cu iaurt in lactobarul din centru, unde troneaza acum maiestuos Mac-ul
- te-ai imbaiat la uszoda
- ai cascat gura in targ la ocska
- ti-ai baut cafa de dimineata pe terasa la Jazz
- ai jucat biliard la Flora
- ti-ai dat prima intalnire la Pesti
- ai pierdut vremea dupa cursuri in Parcul Rozelor
- iti mai amintesti vremurile cand prin Centru trecea tramvaiul
- ti-ai cumparat manuale de la Biblioteca Scolarul

........
sigur mai sunt multe. Pentru voi ce inseamna Timisoara de demult, din amintirile calde, copilaresti?




Se vede strada si blocul meu in imaginea de mai sus; imaginea dateaza din anul 2000, adica exact de cand m-am mutat dintr-un bloc in altul, pe aceeasi strada.