Gandesc - deci exist?

Cuget, deci exist! (René Descartes)

Iata o afirmatie omniprezenta in lumea moderna sub atatea forme: atotputernicia tehnologiei, avansul sistemului educational, stiinta, filosofia. Nu cred ca multi dintre noi mai fac exercitiul de a se separa de propriile ganduri.

In timp ce femeile (dar nu numai) se mai identifica si cu dorintele si sentimentele lor (vreu - deci exist, simt - deci exist), in genere nimeni nu mai cuteza a spune ca nu se identifica cu propriile ganduri. Traim cu ele cam de cand ne stim. Ce altceva am putea fi decat suma gadurilor noastre? Este esenta si sediul fiintei noastre, aparent.

Nimic mai fals decat atat, gandurile sunt adesea tocmai cele care pun o ceata groasa intre realitate si ceea ce interpretam noi despre ea. Gandurile sunt ca norii, iau cele mai bizare forme, vin si pleaca, pot fi placute, dar aduc si furtuni infricosatoare: complexe, frici, perceptii false. Si asta zilnic. Mintea noastra faureste scheme despre lume si - comoda fiind ca o matroana lasciva - le foloseste in generalizare.

Crezi ca suntem suma gandurilor noastre, sursa si ecoul monologului nostru interior, totusi nu suntem doar atat. Ceva precede, inglobeaza si transcende.

Fa astazi un exercitiu pentru doar 5 minute: imagineaza-ti ca stai pe o stanca la malul marii. Gandurile tale sunt valuri care se bat de tarm si se retrag din nou. Lasa-le sa vina, dar nu te identifica cu ele. Priveste-le doar, in derulare. Nu le judeca, nu le dezvolta, observa-le doar. Gandurile sunt o valtoare impresionanta. Dar TU esti mai mult decat ele!

Fateta intunecata a virtualului

In virtual ne lansam cu cel mult false sinceritati. Este clar ca ce apare online, este doar o reprezentare a noastra, mai mult sau mai putin conforma cu realitatea. Aici nu poate exista sinceritate completa sau comunicare deplina a persoanei noastre reale.

La fel de adevarat insa este ca Alter-Egoul nostru virtual este legat de noi printr-un subtil cordon ombilical, pe care il hranim cu fiecare asumare a acestei identitati virtuale.

Desi ne atrage aparenta libertate virtuala si posibilitatile ei nemasurate, suntem oare constienti ce ne-am asumat? Ne-am asumat sa avem de-a face cu diverse personaje, care sub acoperirea identitatii virtuale isi varsa cu usurinta frustrarea si veninul in fel si chip. Ce poate fi mai facil decat sa razbuni insatisfactiile unei vieti banale pe oameni nebanuitori, chipuri virtuale, care ascund in spate suflete reale. O postare nervoasa la vreun topic, un comentariu "pe fata" - justificate de o asa-zisa sinceritate si de adevar - sunt armele haiducilor din virtual. Si toti cei de aici am fost macar o data haiduci, nu negati.

Daca vrem sa ne petrecem timp pe aici, trebuie sa fim constienti ca ne asumam atacuri de oriunde, de nicaieri si peste tot. De aceea cordonul ombilical dintre Eul nostru real si cel virtual trebuie sa fie clar definit, delimitat si oricand detasabil.

Intre lumi

Sa fii intre lumi - cea mai ingrata traire. Sa fii prea slab sa inaintezi, dar sa nu vrei sa faci nici cale intoarsa.

"Oamenii flecaresc o vreme si apoi uita, socotindu-l pe cel ce a parasit lumea ca pe un mort. De aceea nu trebuie sa te temi de batjocora si vrajmasia lumii, fiindca din pricina desertaciunii si le iubeste numai pe cele ce le vede ca fiind de fata si uita restul. Lumea este un balci care ii intereseaza si ii tine ocupati pe cei din ea, pasandu-i prea putin de cei­lalti." (Sfantul Teofan Zavoratul)

Imi aminteste de Carnivale. Nu am reusit niciodata sa ma uit la acel film. Atmosfera aia imi face parul maciuca. De altfel, detest circul, atmosfera lui de balci, carnaval, oameni deformati si un anume nefiresc sinistru.

Lumea e un mare balci, ne atrage si ne arunca, ne saruta si ne loveste.

Iar eu? Nu o vreau, dar nu sunt in stare sa o las.