Break your limits

Tot mai multi prieteni mi se plang ca nu sunt deloc fericiti cu ceea ce fac, cu punctul unde au ajuns in viata profesionala. Pe langa aceasta cea mai spinoasa problema a lor este ca nu stiu ce ar vrea sa faca cu viata lor.

Daca stii ca acum nu ti-e bine, dar habar nu ai in ce directie sa te indrepti, am un sfat pentru tine. Un sfat la care am ajuns cu greu, trecand prin aceleasi stari depresive si de sfarsire, lipsa oricari motivatii si energii - ca si prietenii mei. Si anume: incepe cu pasi marunti, dar nu sta pe loc!

Din pacate timpul trece si peste 10 ani s-ar putea sa fii in acelasi punct ca si acum, doar ca mult mai lipsit de energie ca acum. Esti ok cu asta? Daca da, continua, inseamna ca faci ceva ce te implineste ca om si e ok. Daca nu, a venit momentul sa iei o decizie: continui asa sau schimbi ceva? E DECIZIA TA! Schimbarea nu vine de la sine ... decat in extrem de rarele ocazii de castig la loto sau altele de acest gen.

Ok, lasa-ti timp. Dar decide. Si daca decizi sa schimbi, fa din asta o tinta, pe care sa o duci in minte si in suflet mereu. Nu ai de unde sa stii care va fi rezultatul exact, dar trebuie sa stii precis ca vrei sa schimbi calea pe care mergi acum. Fa pasi marunti, apoi. Analizeaza-te atent. Acorda-ti timp si ragaz, analizeaza toate punctele forte pe care el ai si toate lucrurile care iti fac placere.

Ideile nu vin toate deodata si nici nu vin repede de cele mai multe ori. Dar vin in cele mai neasteptate momente. De aceea este bine sa ai intotdeauna la tine un carnetel si ceva de scris. De cate ori iti vine o idee, noteaza, chiar daca ti se pare stupida ori prea dificila, complexa. In timp ideile se vor aduna, se vor dezvolta, se vor cristaliza si vei sti care sunt cele bune. Si mai ales vei observa un pattern in ele, care iti va indica in linii mari directia potrivita pentru tine.

Si revenind la titlu: pentru ca rutina ne cam moleseste, ne ia energia creatoarea si elanul de a face ceva nou, incearca sa spargi rutina, sa iti iesi din propriile limite. Du-te intr-un loc unde nu ai mai fost. Iesi la o ora la care nu iesi de obicei (de ex. la ora 10 la cafea pe terasa in centru, daca la ora aceea esti la lucru de obicei, la ora 7 dimineata in padure la facut fotografii, iesi noaptea pe camp sa admiri stelele si sunt multe alte lucruri pe care le poti face si nici macar nu te costa mai nimic decat dorinta de a porni). Sparge-ti limitele. Aces lucru sporeste creativitatea, curajul si iti va da o alta perspectiva asupra vietii. Iti va arata ca lumea ta e doar o mica lume printre nenumarate alte lumi paralele ale fiecaruia din noi. Expandeaza, largeste-ti perspectiva.

Si sa-mi spui cum a fost.

Forum anti-criza

Prin perindarile mele recente pe Twitter am dat de un proaspat forum de lupta impotriva crizei. Se numesc Fight Against Recession si le fac reclama pentru ca asa am eu chef. Precizez asta pentru a evita din start comentarii chibitzatoare de care am vazut ca blogosfera romaneasca e plina. But I don't go that way. Subiectele par interesante, publicul international, cred ca poate fi un schimb de experienta extrem de interesant, asadar ma tenteaza sa ma inscriu si eu ca user si sa postez ceva mesaje.

Dintre subiecte:
- news
- money saving tips
- give and receive help
- job finding tips
- info about other historical recessions

Le doresc succes, sa creasca si sa infloreasca.

Pe de alta parte le doresc sa tina putin :-) si sa se reorienteze repede spre alt business pentru ca au devenit inutili.

Homeopatia

O idee inteligenta in vremuri de criza pe care o explorez de ceva vreme este homeopatia. Remediile sunt la un pret mult scazut fata de medicamentele alopate, se pot lua fara reteta si sunt surprinzator de eficiente.

Principiul de baza al homeopatiei este «cui pe cui se scoate», astfel ca diversele substante care provoaca disfunctii in organism le pot si trata, diluate in mod repetat pana cand toxicitatea dispare si ramane chintesenta, principiul.

Homeopatia trateaza omul in mod holistic, fizic, psihic si mental si pentru aceleasi afectiuni remediul este individualizat in functie de simptome interpretate holistic.

Este o stiinta deosebit de frumoasa, este o adevarata alchimie care studiata cu mare atentie va revela multe lucruri de care veti fi impresionati. Mie mi-a fost de mare ajutor in a intelege fondul genetic al bolilor, disfunctii energetice cauzate de boli care se transmit de la o generatie la alta. Pentru a afla mai multe, cautati dupa cuvantul cheie «miasme» sau «miasms» in engleza.

Pentru afectiuni grave sa nu inlocuiti medicul cu remediile homeopate! Dar pentru raceli, migrene, boli usoare sau doar pentru un bun tonus si pentru cultura voastra generala va recomand sa cititi resurse pe net despre homeopatie si daca va prinde subiectul, sa va cumparati eventual si cateva carti.

Resurse pe net:
http://www.homeopatie.ro/
http://www.homeo.ro/
http://www.homeopatie-srh.ro/


Carti pe care le-am cumparat:
Organonul medicinei, Samuel Hahnemann
Principiile homeopatiei, William Boericke
Totul despre homeopatie. Mica enciclopedie, Wauters Ambika

Asadar, folositi inteligent timpul liber si studiati ceva util.

Motivatii in blogging

In urma unui comentariu foarte pertinent al Cristinei la articolul despre stilurile de blogging (vezi mai jos ... lucrez pe un laptop mai antic, merge greu si mi-e cam lene sa mai bag si link) am sa analizez si motivatiile care stau in spatele milioanelor de bloguri.

Ca motivatii de baza, gasesc urmatoarele: 1. comunicarea cu altii, 2. defulare/autoexprimare, 3. motive pragmatice/comerciale, 4. motive profesionale, 5. arta.

Sa le luam la rand:

1. Comunicarea este o nevoie de baza umana, fara ea ne simtim neimpliniti, singuri, fara vreun rost si rol. Cu ritmul dement din zilele acestea, comunicarea s-a mutat in mare parte in domeniul virtual. Prieteni, rude, cei dragi aflati in "coltul" opus al lumii noastre rotunde ... ajungem la ei prin cuvantul virtual, iar stiloul s-a prafuit de mult, nemaistiind noi decat literele de pe tastatura.

2. Scrisul este si o forma de terapie. Simtim de multe ori ca daca nu exprimam acel prea-plin din mintea si sufletul nostru, vom exploda sau pur si simplu ne vom sfarsi in disperare. Scrisul poate sa aduca la suprafata elemente din subconstient care altfel poate ar ramane acolo. Desi se poate incadra si la punctul 5, daca se indeplinesc anumite conditii, scrisul ne exprima, ne reprezinta ca indivizi unici, ca personalitati complexe.

3. Sa trecem de la motivele superioare la unele mai lumesti: exista si motivatia clar de a face un blog de succes ca business, pentru a avea din aceasta un castig material. Nu o spun la modul peiorativ, e un business la fel de bun ca oricare altul. Tot ce pot sa spun este ca mi se pare unul greu de cladit.

4. O alta serie de motive este cea legata de o anumita expertiza profesionala care se exprima prin blog sau blogul unei companii care se promoveaza si prin aceasta media. Este o categorie de bloguri pe care o citesc cu placere pentru ca de multe ori sunt scrise profi si imi dau informatii multe si bune.

5. Si lasam frisca pentru sfarsit: exista si bloguri in care fie se promoveaza o forma de arta, fie contentul sau este arta in sine. Stiti exemple din aceasta categorie?

Cum sunt corporatistii?

La cerinta micului meu public (mic, dar valoros pentru mine), impresii despre corporatisti: ce sunt ei si cum ii recunoastem?

Ii recunoastem in primul rand dupa vorba: cu cat mai inalt in rang corporatistul, cu atat mai multe cuvinte englezesti in vocabular. Frazele se amesteca intr-un savuros melanj, because obviously everybody must notice my language skills. I'm so good at this! Fraza este afectata, tonalitatea atat de preocupata, in acelasi timp usor aroganta.

Ca manager debutant corporatist esti un fel de copil de mingi pentru ierarhiile superioare, dar un mare personaj pentru non-manageri. Fata de acestia din urma trebuie sa ai atitudine si sa le amintesti mereu rangul tau: sunt M, da? Sa iti fie clar! Nu ma iei tu pe mine la intrebari, omuletule! Orice ocazie de a calca un omulet pe cap este doar o sansa de a dovedi sefului calitatile tale de leadershit(p). Esti in frunte, esti puternic, esti manager!

Un corporatist are intotdeauna enorm de mult de lucru. Si asta pentru ca e prost de tot la time management. Sta in sedinte si call-uri de dimineata pana seara, face zeci de rapoarte zilnic si in tot acest timp scapa esentialul din vedere. Se pierde in prea multe amanunte si nu mai reuseste sa le puna cap la cap. E crizat nervos, nu are timp de nimeni si nimic. Se agita, se cearta si pentru ca de obicei nu reuseste sa termine treaba la timp, cauta un vinovat. Procedurile sunt atat de multe si stufoase incat daca stai sa analizezi tot lantul procesual sigur gasesti un vinovat: undeva cineva sigur nu a respectat procedura, deci e vinovat. Acel vinovat nu ramane decat sa faca acelasi lucru si lucrurile se invart in cerc pana cand vina se dilueaza complet.

Cel mai si cel mai crunt insa este ticketul in viata unui corporatist. Orice ai nevoie - trebuie sa pui ticket: email, parola, acces la retea, acces la nu stiu ce fisier, acces la nu stiu ce tool, instrumente de birou, calculator, telefon ... Vrei ceva? Pune un ticket! Cu maxim noroc peste o luna cineva te va baga in seama. Pana atunci prefa-te ca faci ceva si spera ca nu se va lega nimeni de tine sa te intrebe de sanatate.

Trainingul in viata unui corporatist este o goana disperata dupa informatie. Nimeni nu pare sa stie nimic. Cine poate sa imi explice aia? Ca raspuns se zbat umerii de parca ar fi dat strechea in ei toti. Daca vrei ceva de la careva, trebuie sa il urmaresti zile intregi, sa il agasezi cu mesaje intr-una, altfel uita lumea de existenta ta. De parca un program de instruire ar fi exclusiv responsabilitatea ta. Tu, daca vrei sa inveti ceva in compania asta, trebuie sa fugi dupa experti, sefi sau cine o mai fi, sa depui efort, sa transpiri, sa fii frustrat, sa nu intelegi pentru ce mama naibii te-au mai angajat daca nu se ocupa de tine si practic faci totul singur: tu te inveti pe tine, tu iti faci programul de training, tu faci rost de documentatie, tu centrezi, tu dai cu capul. Ca in final cineva sa isi aroge meritele pentru cat de bine ai fost trainuit. Daca nu a fost bine, evident tu esti prea prost pentru asa o companie grozava.

Am avut ocazia sa fiu martora multor episoade neplacute. Una memorabila este cand o sefa face subalterna sa planga din cauza unor probleme serioase cu un furnizor de materie prima si cand ii spun sincer ca mi se pare ca a fost prea rea, imi replica la fel de sincer: "I had my fair share of shit these years!". No comment! Corporate mentality.


Mai vreti? Eu nu, ca de aia am hotarat sa divortez de viata corporatista.

Networking hysteria

Pentru multa lume de 30+ ani isteria retelelor sociale e deja ceva greu de inteles. Ca sa fii cineva in lumea virtuala, trebuia sa ai cont de google, id de yahoo, facebook, sa fii activ pe linkedin, sa scrii cel putin un blog, sa pui poze pe diverse siteuri specifice - ca picassa, sa scrii pe cel putin un forum respectabil si sa nu uitam de twitter, cea mai noua isterie in social media.

Cine mai are timpul fizic sa faca fata la un asemenea amalgam de informatii, exceptand poate pe cei care lucreaza intr-un business din domeniile de mai sus?!

Suntem din ce in ce mai maniacal absorbiti de cuvantul digital, ne absoarbe toata energia si creativitatea, ne absoarbe timpul si viata.

Ma gandesc doar la faptul ca imi intalnesc prietenii de 100 ori mai rar decat vorbesc cu ei pe messenger. Nu le mai vad cu zile, saptamani si luni zambetul pe fata, ci doar acel impersonal maimutzoi de emoticon. Ajungem sa avem pseud0-relatii, iar cand ne intalnim in carne si oase parca nu mai stim cum sa ne vorbim.

Mai e ceva veritabil uman in retelele astea sociale?

Stiluri de blogging

Pe skelliewag.org a aparut un articol interesant despre stiluri de blogging, clasificand in 5 mari tipologii, pe care le redau aici, insa cu comentarii proprii:

1. lung, profund si mai rar;

e un tip clasic de a scrie content, plin de mesaj, de idee, de valoare transmisa; in tipologia asta vei gasi topicuri veritabile; acest tip de blogger va determina cea mai mare fidelitate a cititorilor sai; poate ca nu se adreseaza tuturor, dar cu siguranta este apreciat de multi.

2. in fiecare zi, ca ceasul

da dovada de multa consecventa, lucru pe care cititorii il apreciaza; cu cat mai mult content scrii, cu atat mai usor esti gasit de masini de cautare;

3. des si putin

de cateva ori pe zi cate un scurt comentariu, link, video, poza; cititorul stie ca de cate ori acceseaza pagina va gasi ceva nou; fiind un content asa de variat, se pot aborda multe topicuri astfel incat finalmente vei fi pe placul tuturor;

4. blogging in grup

un blogger principal care are o echipa de co-scriitori; devine un brand de grup si se dilueaza cel individual; poate fi util, dar depinde de scop

5. nebunia mediei sociale

blogurile comerciale care fac totul doar pentru a se optimiza pentru social media; atrage mult trafic, dar este cam impersonal; SEO la greu, mai putin content sincer si veritabil


Analizez posturile mele, putine la numar pana acum, si nu reusesc sa ma identific. Poate cu timpul se va cristaliza un stil anume, deocamdata e in formare.

I want to be a winner!

Si ca sa imi ridic moralul dupa o memorabila zi demisionara, m-am hotarat sa particip la concurs:

codRosu.ro

Gazduire Trafic Nelimitat

Dragi cetitori si juriu, care poate nu aveti rabdarea sa cititi tot blogul de jos in sus, sa va explic: eu sunt un "pestisor", cum zice cititoarea mea fidela, care s-a hotarata intr-o buna zi sa inoate impotriva curentelor de criza si sa o ia (sper ca nu la vale) pe cont propriu. Azi am dat cu piciorul unei minunate cariere manageriale intr-o mare corporatie. Lumea e "dezamagita". Iar daca as castiga acel domeniu (pe care sunt aproape sigura ca nu am sanse sa-l castig, dat fiind ca blogul meu e nou-nascut, bietul) as sti exact si precis ce as face cu el. As porni cu dreptul in aceasta incercare frumoasa si stresanta pe care mi-am asumat-o.

Am I naive? I might be, but at least I'm alive, not just surviving!

Ah, si am uitat sa specific: de data asta chiar va rog sa si comentati postul, da?

Good bye, corporates!

Azi am scris acea hartie pentru a doua oara in viata mea. Demisia. Ce momente apasatoare, in care nici nu stii cum sa interpretezi privirile care ti se arunca. Sa fie ciuda? Invidie? Dezamagire? Desconsiderare? Usurare?
Nu stiu ce gandesc si simt ei, coporatii din jurul meu. Dar stiu ca eu nu imi doresc nimic mai mult decat sa ma ridic de la masa asta si sa plec ... Sa evit toate acele momente penibile, toate acele intrebari ... la care nu am chef sa dau raspunsuri.
Just let me leave in silence.

Crizometru

Cei de pe business standard au inventat si un "crizometru". Ingenioasa denumire. Precum ziceam, subiectul crizei se vinde bine. Avem meniuri de criza la restaurant, carti de criza apar una dupa alta, articole exista deja nenumarate, consultanti de criza sunt (in Timisoara exista deja un ONG pentru asta, imi scapa acum numele lor dar il voi cauta), tot ce se poate vinde poate fi de "criza", adica teoretic low-cost. Sunt brandurile care folosesc criza mai ieftine? Pana acum nu am gasit exemple. Ofertele asa-zis "de criza" sunt reducerile obisnuite care merg in tendinta pietei.


Tocmai aflu pe mess ca un fost coleg - zis Talibanu' - si-a ras pletele bogate si acum are o freza "de criza" care reduce la zero consumul de sampon! Iata, idei bune are toata lumea. Economia e pe butuci, iar noi ne amuzam. Pfua, we must be out of our minds, really!

It's about me

In afara de Carla am mai primit un link de la hotcity. Really cool, lot's of thx to you, people. Dar scria acolo ca blogul acesta este despre criza, criza, criza. Sa fie oare?

Eu cred ca e un blog mult mai autist. Este despre mine si "lumea mea". Criza e si ea pe aici doar pentru ca peisajul pe care il traversez acum e arid.

Apropos de asta, pentru descretirea fruntilor ridate prematur de ganduri crizate, va impartasesc cea mai noua descoperire a mea, cinicul si psihopatul happy bunny:




Daca va place si mai vreti, dati cu gogule dupa "happy bunny".

Cred ca sentimentele pe care le nutresc pentru viata corporatista m-au dus la el (adica la psihopatul de mai sus). Exprima asa de bine atitudinea pe care o reprim in fiecare zi lucratoare si care imi sta in gat. N-ai vrea intr-o zi sa poti sa le spui deschis, rautacios, ironic sau dirty sau cum iti place tie - ce crezi despre ei? Cred ca acest "ei" e unul generic, in fond fiecare individ sufera probabil de aceeasi problematica ca si mine. Si daca nu sufera, atunci ma adresez generic tuturor corporatistilor convinsi: f... the sistem!

Zidul - prima intalnire

Dragilor,

Am facut prima cunostinta cu ZIDUL. Prima initiativa, incercare, tatonare a esuat. Dar am urmat firul logic pana la capat, discutie telefonica cu o companie destul de mare din UE. Din pacate ideea mea e in afara strategiei lor, so that's it!

Recunosc ca desi intuiam deja acest final, am fost dezamagita.

E clar ca nu are cum sa iasa prima idee. Cu atat mai mult, cu cat e mai elaborata. Concluzia e sa pornesti de la constructe simple, verifici pas cu pas si cladesti pe ipoteze validate. Nu faci ca mine: faci un business plan elaborat, cu strategie pe 5 ani pe un fundament care - odata daramat - pica tot castelul de domino.

Azi incerc sa imi racoresc neuronul prea incins si apoi sa coc noi idei cu forte proaspete. De fapt, am nimerit primii struguri cam acri, dar ii gasesc eu si pe aia buni, o sa vedeti voi!

Prima mea masura de criza

Am dat azi un google si am constatat ca jumatate de mapamond scrie despre criza. Cel mai hot subiect al momentului. Ma simt cu atat mai mica si pierduta in spatiu cu constatarea asta. Dar nu despre vesnicele mele nesigurante de Balanta vroiam sa scriu.

In ianuarie am luat o prima masura anti-criza: am aruncat la gunoi ultima mea tigara. Motivatia nu a fost, de fapt, criza. Am citit cartea lui Allen Carr si m-am enervat. M-am simtit manipulata de mine insami. Mi-am amintit cat de mult am insistat sa suport primele tigari si cat de rau imi era de la ele. Si am insistat pana am reusit. Am reusit sa fiu dependenta 12 ani de zile fara sa stiu ca sunt dependenta. Eram ferm convinsa ca EU nu sunt dependenta, sa va fie clar! Este doar un obicei prost, la care nu am motivatia necesara sa renunt (in fond toti murim de ceva .... tipica scuza a fumatorului).

Pana aici nimic interesant. Dar in felul in care am renuntat, trebuie sa recunoasteti, este un pic de ingeniozitate. M-am hotarat sa imi autoaplic o manipulare inversa si anume: m-am fortat sa uit cum e sa fumezi. Sa uit senzatia fumatului, sa uit gustul, sa uit gestul, sa uit cu totul ca am fumat vreodata. Si a mers. 3 saptamani mi-a fost greata. Lucru care de fapt m-a ajutat, pentru ca mi-a intarit senzatia de bine in ne-fumat.

Psihic am cedat o data si am aprins o tigara dupa 2 luni. A fost groaznic de gretoasa. Cam la fel ca prima tigara din viata mea, dupa care mi-a venit instantaneu sa vomit. Deci a mers. Am uitat cum e sa fumezi.

Morala mea: nu te lasa de fumat, uita de el! Forever.

Wish you a happy crisis

Un danez dement pe nume Alexander Kjerulf, un optimist incurabil, auto-poreclit Chief Hapiness Officer, va publica in mai o carte numita "Hooray, There's a Crisis" (si asta pe limba lui, pe care nu stiu sa o reproduc), prin care vrea sa impartaseasca cu noi imaginea lui vesela despre criza - ca ocazie a oamenilor de a se simti bine, fericiti la lucru.



Imi place atitudinea lui pozitiva, imi plac ideile lui si eu una as vrea sa traiesc filosofia asta. Dar e utopic. Toti am vrea, dar nimeni nu poate. Mai ales romanii nu. Daca eu sunt fericit la lucru si colegul meu e fericit, de ce e mai fericit decat mine? Sigur are el motive ... sigur a primit 5 lei in plus la salar.

As, vrea, ca si acest Alexander, sa traiesc si sa lucrez intr-o organizatie umanista, unde omul conteaza mai mult decat cifrele, unde loialitatea sa fie bidirectionala. Ne da un exemplu frumos al unei companii din Silicon Valley care a trebuit sa faca fata crizei dotcom in 2000 si care a ales scaderi de salarii voluntare (da! voluntare) pe nivele de salar, in locul concedierilor in masa. Si - pentru ca oamenii aia erau motivati de umanitatea si fair-playul cu care au fost tratati - au optat toti pentru aceasta masura. Orice alte masuri s-au mai luat in timpul crizei, oamenii au fost consultati si au participat la decizia si supravietuirea cu bine a companiei.

Ce avantaje strategice au rezultat din aceasta abordare?

1. Profitabilitate - exceptand un patrar, compania a fost profitabila pe parcursul itnregii recesiunii (CEO-ul de atunci al companiei a trecut deja prin 8 recesiuni, asa intrucat cea de acum nu poate sa il mai sperie)
2. Satisfactia clientului - neschimand angajatii, aceiasi consultanti si sales people au oferit clientului serviciile cu care era obisnuit
3. Cota de piata - compania a castigat 15% cota de piata prin pastrarea angajatilor
4. Dezvoltare-inovatie - avand aceiasi oameni si timpul necesar au putut dezvolta noi produse
5. Economii - au economisit nemaifiind nevoie sa apeleze la recrutare si training
6. Motivarea si implinire la lucru - oamenii s-au simtit valorizati si acest lucru s-a vazut in rezultatele lor


Cine credea ca unii pot fi fericiti chiar si in miezul crizei? Pacat ca daca privesc in jurul meu observ ca sunt putini, foarte putini.

My new life

Pentru ca primul meu cititor (de fapt, cititoare) m-a pus sa promit ca nu ma las de scris si cu atat mai putin de idee/hotarare, trebuie sa va explic ca nu mai este doar o idee. Este deja un embrion al unei noi vieti: stiu ca exista, dar inca nu are o forma bine definita. E o stare de spirit, o orientare, mai mult - o vointa.



Candva credeam ca viata va fi mereu asa cum o simt din nou azi: promisiunea de a fi liber, sa fii asa cum vrei. Apoi am dat cu capul de cateva ori, rau - dar rau! Acum nu multe zile si saptamani eram daramata cum nu mai fusesem niciodata. Eu, care mereu eram suportiva, care mereu scoteam pe toti din fundul butoiului. Eram down, deep down, epuizata emotional si mental. Si asta fara sa am probleme mari in viata. Dar totul parea sa fie ... inchis. Nu stiu alt cuvant mai potrivit care sa exprime starea mea. Aveam senzatia ca stau inchisa intr-o camera goala si sunt fortata sa raman acolo. Ei bine, a fost prea mult si a trebuit sa sparg usa. Viata chiar este in alta parte! Si eu ma duc sa o caut.

Criza - subiect de top

Cea mai "in" forma de marketing se dezvolta a fi marketingul de criza. Consultantii ofera solutii anti-criza corporatiilor, reducand costuri, posturi si cam tot ce se poate reduce. Comerciantii ne atrag atentia si privirea cu slogane si imagini "crizate". Media ne bombardeaza cu subiecte de criza.

Recunosc - m-au prins si pe mine (nu vezi ca m-a prins in asa hal incat m-am pus sa scriu despre asta?). Urmaresc subiectele de criza in varia ziare online si la televizor. Ma intereseaza si ma incita, ma ingrijoreaza si imi pune neuronii in miscare (se zbat si ei cum pot, dar parca s-au mai dezmortit de o vreme).

Cred ca subiectul ne cam prinde pe toti, pentru ca ne afecteaza direct. In plex, in stomac, chiar.

Iar cei care folosesc acest truc de marketing spera sa vanda. Dar oare cat mai pot sa vanda cu ajutorul subiectelor de criza si in ciuda crizei? Poate subiectul de criza sa salveze de efectele ei??

Why me?

Cine ma cred eu de am acest mare tupeu sa ma fac a scrie despre criza? Cand multi economisti, brokeri, politicieni, analisti fac predictii si analize si despica firul in paispe zadarnic de luni de zile? Tocmai eu?

Eu ... sunt doar un muritor de rand ca voi. Care are insa atuul de a nu fi avut (aproape) nici o datorie, in afara de cele morale. Care are un salar decent, dar nu traieste in lux - si nici nu il doreste (poate doar il viseaza utopic cateodata si ii trece repede). Care cu 5 zile inainte de salar poate merge relaxat la shopping fara sa se gandeasca ca nu ii ajung banii pana la salar (juuuur pe ce vrei tu ca nu mi s-a intamplat niciodata). Care are familie cu doi copii, ceea ce stiti si voi ca inseamna mult efort de orice fel.

Sunt deci o cumpatata (sotul ma contrazice, dar stiu eu ce spun - nu a trait el cu altele si de aia nu stie).

Si ca o cireasa asezata cu grija in varful tortului va mai spun ca in ciuda cumpatarii m-am decis sa inot impotriva curentului. Sa fiu libera! Sa rup lanturile vietii corporatiste de la ora 9 la .... cat o fi. Sa decid pentru mine si sa o fac bine.

Da. Chiar acum, in criza. Pentru ca vreau si pot.

Si voi impartasi cu voi experienta pas cu pas.

Daca dau cu capul, sper sa fiti langa mine cu o batista consolatoare, daca nu, la final bem sampania impreuna.

Intro

Ce sens are un blog de criza? Ma bantuie ideea de la debutul crizei pe care o inteleg partial si incerc sa ii patrund resorturile. Dar nu va fi un blog de analiza economica, ci sociala. Ce facem noi - aici - cei de jos, carora ne scapa fraiele lumii - ca sa supravietuim decent?

Sa inotam impotriva curentului? Sa mergem cu el si sa ne agatam de un bustean solid? Care sunt acesti busteni solizi si care sunt pe cale sa se scufunde?

Cum gasesti un job in timp de criza?

Poti sa incepi o afacere acum si sa ai sanse de succes?

Sunt doar cateva idei care ma preocupa ... Cu siguranta se vor aduna inca multe, multe altele de disecat, gandit, pastrat sau aruncat la gunoi.