miercuri, 18 august 2010

Miezul - continuarea



Intr-un articol pe alta tema (musamalizarea istoriei si manipularea inspre materialism exacerbat) de pe Descopera.ro, am gasit azi o fraza in asentiment cu ceea ce promiteam sa va exprim:

“Este in asentiment cu mersul actual al lucrurilor ca "eu" sa fie in centrul lucrurilor si "mie" sa fie elementul de referinta al existentei. Si tocmai pentru ca "eu" nu este singur, ci sunt sase miliarde ca el, acest lucru duce la izolare, la dezbinare si conflicte, la dominatie si razvratire. Daca eu lupt doar pentru mine, atunci cauza mea nu mai este si a altora, ceea ce ma face sa fiu absolut singur, neunificat in nimic cu altcineva. Desi poate parea desuet, nu este decat aplicarea maximei "Dezbina si stapaneste" la nivel planetar.”

Desi diferit, sirul gandurilor mele sublinia acelasi paradox: cu cat Eul este mai important pentru individ, cu cat el se centreaza in sine si in anexele sinelui (dorinte, emotii, propria corporalitate, posesiuni, cariera – tot ceea ce tine de asa zisa dezvoltare si cult al propriei personalitati), cu atat el devine mai izolat de ceilalti si – implicit – cu ata mai usor va fi de manevrat intr-o oarecare directie de catre o inteligenta mai bine informata si organizata decat el.

Idei, imagini, emotii pot fi cu mare usurinta transmise prin multimi de canale, iar omul modern le asimileaza cu mare receptivitate ca fiind ideile, emotiile, sentimentele si dorintele proprii. In acest conglomerat de cutume sociale, idei vehiculate, imagini ingurgitate chiar si fara a ne dori acest lucru, cine mai poate face diferenta intre ceea ce vine din exterior si ceea ce emerge din interior ca necesitate reala a fiintarii noastre?

Imaginea pe care o am eu despre omul modern este cea a unei fiinte plapande, traind izolat intr-o bula, pe care singur si-o construieste si ai carui pereti sunt tapetati cu tot felul de imagini colorate, care il impiedica sa vada lumea din jur. Putini dintre noi se mai ciocnesc, majoritatea traind izolati in sferele lor aparent protective, fiecare in mica lui lume trista si ingusta, careia i se crede miezul.

In contrast, intr-o lume teocentrica, mijlocul universului este un Principiu Inefabil al Binelui, care are capacitatea de a echilibra existenta fiecarui individ si de a ne uni pe toti in jurul unor valori morale, care nu doar ne protejeaza pe noi ca indivizi, ba chiar sporesc buna-starea tuturor celorlalti.

Dar pentru aceasta fiecare trebuie sa renunte la el insusi ca propriul sau centru. Oare mai este capabil omul modern sa se dea pe sine Binelui tuturor?

miercuri, 21 iulie 2010

Cu totii suntem miezul



Nu am timp de blog ... se vede.

Am fost cu gandul la el, la voi, cititorii ... daca mai sunteti careva pe aici.

Vroiam sa va scriu un articol asa - de tumult interior - caci am adunat multe in mine lunile astea. Multe de comunicat.

Dar am sa fiu foarte-foarte scurta azi.

Am realizat ca omul modern este fundamental SINGUR pentru ca a devenit centrul propriului sau univers. Miezul. Singurul rost.

Si de aici ... Caderea.

Sper sa am timp sa dezvolt ideea cat de curand. Pana atunci, astept pareri.

sâmbătă, 10 iulie 2010

Despre frumusetea pierduta a vietii - Andrei Plesu




Daca ma gândesc bine, reprosul esential pe care îl am de facut tarii si vremurilor este ca ma împiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din când în când, îmi dau seama ca traiesc într-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori.

noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri.
Fosnetul frunzelor uscate,translucidit atea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat.

Sunt ocupat. Sunt grabit.
Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza în nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gândesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Îmi încep ziua apoplectic, înjurând "situatiunea" : gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei.

Abia daca mai înregistrez desenul ametitor al câte unei siluete feminine, inocente, vreunui surâs, farmecul tacut al câte unui colt de strada.

Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase, Constantinescu si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat.

Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri.

Bomban toata ziua, mi-am pierdut încrederea în virtutile natiei si soarta tarii, în rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti.

Batrânilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati.

Ma misc, de dimineata pana seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate.
Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta. Respir crispat si pripit, ca într-o etuva. Când cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, în primul rând, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit în prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti între esential si accesoriu, ca, în sfârsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului.

Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mâna a doua, avem conducatori de mâna a doua, traim subpresiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.

Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am urâtit, ne-am înstrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamântul si oamenii.

Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.

marți, 27 aprilie 2010

Sa scriem



Exista o datorie pe care trebuie sa o indeplinesti atunci cand vine vremea. De exemplu talentul. Daca ti s-a dat, cred cu tarie ca esti dator sa il impartasesti, sa iti aduci astfel contributia lumii si culturii in care traiesti. Esti dator sa promovezi valoarea, pentru ca in intuneric fiecare cristal lumineaza pentru multi si ii poate duce mai aproape de iesirea spre soare.

Tot asa poate ca este o datorie sa scrii, atunci cand ai ce. Sa lupti, cand ai pentru ce. Sa inveti, daca oamenii au ce invata de la tine. Sa vorbesti, daca oamenii au ce auzi de la tine.

Desi blogosfera este prea volatila, putini te citesc cu adevarat, insa totusi - ideile se propaga. Sunt multe influente de slaba calitate, dar sunt si influente bune. Sunt si oameni care citesc si molipsesc pe altii cu dragostea lor pentru lectura, ca Tomata.

Sunt si unii care scriu veritabila literatura, ca Vania.

Sunt oameni care imi plac pur si simplu, ca oameni, ca Florin.

Sunt oameni care parca iti vorbesc, desi nu ii cunosti, ca Richie.

Sunt oameni care au creat adevarate comunitati, ca si Cabral sau Chirila.

Sunt oameni cu care sunt de acord, altii cu care nu, dar chiar si asa imi face placere sa ii citesc.

Oricat de putin timp liber as avea, mereu arunc un ochi in Reader si spicuiesc din ultimele postari.

Si tot asa, din putinul meu timp liber ar trebui sa scriu, atunci cand am ce. Mereu este ceva de scris, de comunicat, de impartasit. Nu lucruri personale, cu care - recunosc - nu sunt generoasa in public. Dar sunt lucruri importante, care merita spuse, disecate, discutate mereu si mereu. Asta asa, ca automotivare, ca sa prind elan si pofta de scris.

miercuri, 7 aprilie 2010

Am invatat sa regret

Duy Huynh – Awakening (Metamorphosis of the Leaf Butterfly), acrylic on panel, 36″x36″


Cei care nu vor sa regrete, nu vor fi niciodata constienti de ei insisi

caci regret fiecare clipa in care am murit in loc sa fiu vie

si fiecare clipa in care am uitat ce este important in favoarea micilor placeri trecatoare - sau a nervilor si furiilor de moment -

regret fiecare clipa in care nu sunt prezenta cu adevarat, pentru ca sunt obosita, lenesa, nu am chef, sunt indispusa

regret fiecare minut in care dorm, caci as prefera sa pot fi treaza mereu

regret fiecare clipa in care nu sunt autentica, pentru ca trebuie sa fac un compromis nedorit

regret ca nu stiu intotdeauna sa ma dau la o parte de langa cei care imi fac rau

sau de langa cei care imi pierd vremea

si mai regret si ca nu sunt alaturi asa cum simt ca ar trebui si ar merita unii oameni de langa mine

ca nu fac mai mult bine

ca nu spun toate vorbele calde care ar putea ajuta

ca sunt doar o bucatica din ceea ce as putea fi

marți, 16 martie 2010

Masacru sau dreptul de a decide?

Gianna Jessen a rămas cu o paralizie cerebrală după ce s-a născut la 7 luni în urma unei tentative de avort salin. Procedura presupune administrarea unor chimicale, iar copilul moare şi este expulzat în câteva ore. Norocul Giannei a fost că medicul avorţionist nu era în spital în momentul în care s-a declanşat expulzarea, întrucât în astfel de cazuri, copilul care se naşte totuşi viu este ucis de medic sau lăsat să moară de foame – ca expresie supremă a “progresului umanităţii”.

Deşi doctorii au spus că ea nu va putea niciodată merge, Gianna aleargă astăzi maraton pentru a strânge fonduri dedicate altor supravieţuitori ai avortului.

Gianna şi-a dedicat viaţa muzicii şi educării publicului asupra acestui flagel înspăimântător, avortul, care a făcut doar în SUA aproape 50 de milioane de victime.

Urâtă, ameninţată cu moartea de feministe, Gianna obişnuieşte să spună: “Dacă avortul este dreptul femeii, unde sunt drepturile mele?”

Mai multe la www.giannajessen.com

miercuri, 10 februarie 2010

Frica te ingheata


Oare ce transforma oamenii in taratoare? Ce ii face sa umble cu vorba pe la spate? Ce ii face sa nu vada decat mizerii in orice situatie si sa omita evidentele parti pozitive?

Am gasit un singur raspuns, in final: frica.

Frica paralizeaza, ii face sa vada in cel de langa ei numai monstri, fara sa isi dea seama ca in fapt chiar ei i-au proiectat acolo.

Le este atat de frica sa fie furati, incat fura ei tot ce se poate fura: timp, respect, resurse.

Le este atat de frica de adevar, incat nu fac altceva decat sa minta.

Frica ii deformeaza atat de mult, incat ei cu greu se mai recunosc si nu mai stiu cine sunt cu adevarat.

Chestiunea cea mai amuzanta este ca se simt vinovati si incep sa semnalizeze.

Fiti atenti la cei care devin brusc amabili: sigur ieri v-au facut ceva de care nici nu stiti.

luni, 1 februarie 2010

Zbor in paharul cu lapte


La fiecare suta de metri ulii scrutau zarile laptoase. Vulpea pasea cu grija adulmecand vanatul.

Parca inotam cu totii intr-un butoi mare cu iaurt ce nu parea sa aibe un sfarsit.

Veselia e mai ampla iarna, chiuiturile de la sanius se auzeau pana departe iar obrajorii se aprindeau de la aerul rece.

Parca si timpul hiberneaza, acum e asa cum a fost atunci. Si mereu va fi, iarna.

vineri, 29 ianuarie 2010

Intelepciunea ingerului


Nu a fost dat mamei sa stie ca eu nevoie copiii ei pentru viata lor. Cum nu a fost dat celui bogat ce are nevoie pentru el. Cum nu este dat niciunui om sa stie, cand vine seara, daca va avea nevoie de cizme pentru picioarele sale sau de pantofi pentru cadavrul sau.

Am ramas in viata cand am fost om, u prin grija pentru mine insumi, ci pentru ca iubirea a fost prezenta intr-un trecator, si pentru ca lui si sotiei lui le-a fost mila de mina si m-au iubit. Orfanele au ramas in viata nu prin grija mamei lo, ci pentru ca a fost iubire in inima unei femei straine, care a avut mila de ele si le-a iubit. Si toti oamenii traiesc nu prin atentia pe care o acorda propriei bunastari, ci pentru ca exista iubire in om.

Am stiut inainte ca Dumnezeu a dat viata oamenilor si doreste ca ei sa traiasca. Acum am inteles mai mult decat atat.

Am inteles ca Dumnezeu nu vrea ca oamenii sa traiasca separat, asadar nu le reveleaza ce au nevoie pentru ei insisi, ci doreste ca ei sa traiasca impreuna si arata fiecaruia ce este necesar pentru toti.

Am inteles acum ca desi oamenilor li se pare ca traiesc prin grija pentru ei insisi, in fapt traiesc numai prin iubire. Cel care are iubire, este in Dumnezeu, iar Dumnezeu este in el, caci Dumnezeu este iubire.

(Lev Tolstoi - Cu ce traiesc oamenii)


[traducere proprie din engleza]

marți, 26 ianuarie 2010

Pregatit sa devii cobai?


- Via email despre infamul Codex Alimentarius -

Nu sunt o adepta a teoriilor conspirationiste la modul absurd. Insa prea multe se leaga ... Si de obicei intuitia nu ma inseala. Daca e dublata de dovezi, fapte si o logica clara, inclin sa cred ca e macar partial adevarat. Asa sta treaba si cu Codex Alimentarius, despre care circula multe zvonuri alarmiste in ultima vreme. Daca aveti contraargumente solide, as fi chiar fericita sa le public si pe acelea.

Sa purcedem, deci, la continutul mentionatului email.

Romania va experimenta pe populatie produsul cancerigen initium


13 January, 2010 15:05 PM


E
xperimentul "Codex Alimentarius" incepe cu Romania. De la 31 decembrie 2009, Guvernul Boc a fost obligat sa inceapa implementarea "Codexului", alaturi de alte 165 de state semnatare (95% din populatia planetei). "Codex Alimentarius" este un pachet de norme dupa care se vor alimenta populatiile tarilor semnatare. Acesta porneste de la principiul ca Terra nu mai poate hrani pe toata lumea natural, ca atare se va trece la hrana artificiala, din produse chimice, cea modificata genetic etc. Adeptii Teoriei Conspiratiei sustin ca masura nu este altceva decat una de exterminare, care va reduce populatia globului la cca doua miliarde, o masa mult mai usor de hranit si de controlat de fortele oculte.
Nu a trecut o luna si iata ca apare stirea ca Romania este prima tara din lume care va folosi in agricultura un compus chimic pe baza de initium, un ingredient activ din noua clasa a substantelor chimice impuse de"Codex Alimentarius". Produsele vor fi furnizate de compania germana BASF si vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, rosii, castraveti si ceapa. Pentru publicul larg se spune ca "beneficiile pe care le-ar aduce aceasta substanta sunt legate in primul rand de combaterea daunatorilor, dar, totodata ea micsoreaza si durata in care se obtine recolta." Dupa ce acest produs va fi experimentat in Romania, urmeaza sa fie omologata utilizarea lui si in Olanda, Germania, Franta, SUA, Canada si Marea Britanie. Neoficial, conform cercetatorilor care combat "Codex Alimentarius", folosirea produselor cu initium sporeste cu pana la 65% rata riscului de cancer de colon, substanta, care intra rapid in combinatii chimice, devenind reziduala in organism. De pilda 1 mg de initium intrat in organism o singura data se elimina in aproape un an. Or, daca acest produs este folosit zilnic, practic el nu mai este eliminat din organism. Apoi, asa cum initium ajuta la cresterea rapida a celulelor leguminoase, la fel de repede va conduce la marirea tumorilor maligne.

luni, 25 ianuarie 2010

Eu, Fulga


Am fost o mama vitrega pentru blog in ultima luna, stiu. Dar stau prost cu managementul timpului, iar putinul liber care a mai ramas l-am dedicat familiei.

Am crezut ca iesind afara gerul ma va trezi, dar din contra. Simteam ca mi se lipesc ochii si abia reuseam sa respir. Nu cred ca e o moarte prea rea sa mori de frig, adormi inainte sa apuci sa simti ceva.

Imi place ca zapada de afara e pufoasa si formata din cristale mari, unice, perfecte, incarcata de energie.

Merg mai mult pe jos in ultima vreme si imi face bine. Chiar si azi, la -10 grade, am galopat prin centru incercand sa lungesc pasul ca sa ma incalzesc.

Parca toata lumea a amortit de frig, nu se mai gasesc subiecte, nici porcina nu mai e ce a fost. Pe unii ii incalzeste flacara mov.

Ce sa zic, eu prefer bleu ciel.

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

It's a new dawn, it's a new day

Dupa cate ati vazut, am inceput anul fara prea mult chef de scris.

Asa ca preiau scurt o leapsa, care de fapt nu imi place asa de mult. Am senzatia ca mi se cere sa ma reprezint printr-un colaj si parca nu imi iese nimic ce sa semene cat de cat.

But, anyway ...

Dacă aş fi fost:

* o lună: aş fi fost octombrie;
* o zi a săptămânii: duminica;
* o parte a zilei: rasaritul;
* o direcţie: Estul;
* o planetă: Soarele;
* un film: Calauza;
* un lichid: apa;
* o piatră: lapislazuli;
* un tip de vreme: senina si placuta;
* un instrument muzical: vocea
* o emoţie: caldura din adancul inimii, atunci cand iubirea intalneste increderea;
* un sunet: fosnetul frunzelor;
* un element: aer;
* un cântec: Pachelbel - Canon;
* o carte: inca nu am scris-o;
* un scriitor: Herta Müller;
* un personaj de fictiune: poate careva din Marquez;
* un oraş: nu nu, nu vreau sa fiu oras si sa ma locuiasca atatia oameni, God no! imi ajunge propria persoana si e deja greu destul;
* o aromă: rozmarin;
* o culoare: albastru;
* un material: fildes;
* un cuvânt: pace;
* o parte a corpului: ochi;
* o expresie a feţei: liniste;
* un personaj de desene animate: Oblio;
* o formă geometrică: sfera;
* un număr: 3 sau 7;
* un mijloc de transport: calul;
* o haină: pelerina