Cuget, deci exist! (René Descartes)Iata o afirmatie omniprezenta in lumea moderna sub atatea forme: atotputernicia tehnologiei, avansul sistemului educational, stiinta, filosofia. Nu cred ca multi dintre noi mai fac exercitiul de a se separa de propriile ganduri.
In timp ce femeile (dar nu numai) se mai identifica si cu dorintele si sentimentele lor (vreu - deci exist, simt - deci exist), in genere nimeni nu mai cuteza a spune ca nu se identifica cu propriile ganduri. Traim cu ele cam de cand ne stim. Ce altceva am putea fi decat suma gadurilor noastre? Este esenta si sediul fiintei noastre, aparent.
Nimic mai fals decat atat, gandurile sunt adesea tocmai cele care pun o ceata groasa intre realitate si ceea ce interpretam noi despre ea. Gandurile sunt ca norii, iau cele mai bizare forme, vin si pleaca, pot fi placute, dar aduc si furtuni infricosatoare: complexe, frici, perceptii false. Si asta zilnic. Mintea noastra faureste scheme despre lume si - comoda fiind ca o matroana lasciva - le foloseste in generalizare.
Crezi ca suntem suma gandurilor noastre, sursa si ecoul monologului nostru interior, totusi nu suntem doar atat. Ceva precede, inglobeaza si transcende.
Fa astazi un exercitiu pentru doar 5 minute: imagineaza-ti ca stai pe o stanca la malul marii. Gandurile tale sunt valuri care se bat de tarm si se retrag din nou. Lasa-le sa vina, dar nu te identifica cu ele. Priveste-le doar, in derulare. Nu le judeca, nu le dezvolta, observa-le doar. Gandurile sunt o valtoare impresionanta. Dar TU esti mai mult decat ele!
