Petrecem o treime din viata dormind. Daca visele noastre sunt reale? Poate catalogarea acestora ca fiind "doar vise" este bazata pe o intelegere gresita a naturii constientei si a realitatii fizice.
“Sunt reala” spune Alice (in Tara Minunilor). “Daca nu as fi, nu as putea plange.”
“Sper ca nu presupui ca acelea sunt lacrimi reale?” intrerupe Tweedledum pe un ton foarte satisfacut.
Luam ca un dat felul in care mintea noastra leaga toate lucrurile impreuna. Tot ce experimentam este un amestec de informatii care apare in mintea noastra. Biocentrism — o noua “teorie despre toate” — ne spune ca spatiul si timpul nu sunt obiectele dure cum credem noi, ci mai degraba instrumentele pe care le foloseste mintea noastra pentru a lega totul impreuna. (nota personala: mai degraba dat, decat instrument, caci altfel am avea optiunea de a le folosi sau nu) Acestea sunt cheia constientei si a faptului ca in experimentele cu particule, spatiul si timpul - si intr-adevar proprietatile materiei insesi - sunt relative observatorului. Atat in starea de vis, cat si in cea de trezie, mintea noastra sparge unde probabilitatilor pentru a genera realitatea fizica in prezenta unei corporalitati functionale. Suntem capabili sa gandim si sa experimentam senzatii intr-o lume 3D.
Nu luam in considerare visele pentru ca ele se sfarsesc cand ne trezim. Insa durata experientei nu inseamna ca are mai putina baza in realitatea fizica. Cu siguranta nu consideram ca viata de zi cu zi este mai putin reala pentru ca adormim sau murim. Este adevarat ca nu ne amintim visele la fel de bine ca eventimentele din starea de trezie, insa daca pacientii Alzheimer au o memorie foarte slaba, aceasta nu ii face mai putin reali.
In contrast cu visele, asumam ca lumea concreta este “acolo” si ca noi nu jucam vreun rol in infatisarea ei. Consideram ca cele doua lumi sunt diferite. Insa experimentele arata contrarul: realitatea imediata nu este mai obiectiva sau independenta de observator decat visele. Cea mai vie ilustratie a acestui fapt este celebrul two-hole experiment. Daca observi o particula trecand printr-un perete cu 2 gauri, ea se comporta ca un glonte, trecand prin una sau alta dintre cele 2 gauri. Insa daca nici un observator nu o urmareste, ea se comporta ca o unda si poate trece prin ambele gauri simultan. Acesta precum si alte experimente ne spun ca particulele neobservate exista sub forma unor unde de probabilitate.
Criticii sustin ca acest comportament este limitat la lumea microscopica. Dar aceasta viziune dualista a lumii (adica existenta unor seturi de legi fizice distincte pentu obiecte mici si alt set pentru restul universului) nu are o baza si este incercata negarea ei in laboratoarele din lumea intreaga. In 2009 (Nature 459, 683, 2009), cercetatorii au aratat cum comportamentul cuantic se extinde si in realitatea concreta imediat observabila. [...]
Indiferent daca suntem in stare de trezie sau visam, experimentam aceleasi proces bio-fizice (nota persoanal: as adauga aici cele psihice). Adevarat ca sunt realitati calitativ diferite, insa gandind si simtind, ele sunt ambele reale. Asadar, cum spunea René Descartes’, Cogito, ergo sum.
Sursa: Robert Lanza
Nu mai putin Eu sunt Eu si in vis. Atunci cand in vis realitatea fizica primeste consistenta unei plasteline modelabile (uneori parem sa nu fim noi cei care o modeleaza, totusi), cand personajele schimba identitati si locurile cunoscute de noi se mixeaza intre ele, trebuie sa fim atenti la continutul simbolic al acestor vise. Ceea ce ele vor sa ne spuna de cele mai multe ori nu sunt fabulatii, ci informatii de care ne putem folosi.
Altfel, cred ca Lanza ne zugraveste un univers prea auto-centric, in care ii scapa din vedere existenta Binelui si Raului, a influentelor acestora, a influentei faptelor noastre asupra noastra si a celor din jur. Lanza ridica un val, insa acopera cu altul lucrurile esentiale. Tine de noi sa discernem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu