Toate clipele ce i le-am pierdut, trebuie sa le recuperez cu greu in fiecare zi. Si au fost multe. De aceea azi imi pare timpul atat de scurt, incat o zi dubla nu mi-ar ajunge.
Ma bucur insa ca pot sa il convertesc in timp util, sa il storc, sa il modelez ca pe o plastilina, sa il imblanzesc, sa fug de el uneori si sa il surprind cum ma priveste aspru dupa urmatorul colt.
Nu stiu cum ar fi fost daca as fi continuat sa il pierd, pana mi-ar fi fost imposibil sa il mai regasesc vreodata. S-ar fi intors intr-o zi, fara veste, si si-ar fi luat partea fara sa imi dea vreun ragaz.
Ma simt ca un sportiv de performanta, care a invatat sa aprecieze valoarea secundei. Cu cat mai multe fac, cu atat descopar ca pot face si mai multe. Oboseala este doar un efect secundar pe care nu il bag in seama decat atunci cand devine deranjant.
Dar in toata incrancenarea si concentrarea in care ma aflu, exista unele momente in care rad din toata inima, ca ieri cand am jucat tot biroul "fazan". Sau cand am citit postarea lui Vania cu "l-ai bnitz". Excelent!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu