joi, 27 august 2009

Calauza



De mai bine de 10 ani vreau sa vad Calauza (Stalker, Andrej Tarkovskij, 1979). Acum, dupa ce l-am vazut, inteleg ca momentul a fost potrivit chiar acum pentru el. Inainte poate ca nu l-as fi inteles cu atata claritate ca si acum. Pentru ca tocmai acum am pornit pe acelasi drum, in aceeasi cautare, acum mi-a vorbit.



Lasand in urma reziduurile pe care sufletele noastre le aduna si le poarta in trecerea mizerabila prin lume, Calauza incearca sa ghideze pe cei chemati catre Imparatia lui Dumnezeu, pentru a renaste spiritual.

Tarkovskij utilizeaza atit imaginea, cuvantul, cat si sunetul pentru a intari simbolistica fiecarei scene. Te solicita cu totul, te transpune si te ghideaza in calatoria propusa.

Odata pornit, doar ochii deschisi si sufletul smerit iti pot deschide poarta. Multi incearca, putini intra. Personajul Writer, macinat de scarba, frica, intelege absurdul acestei lumi, porneste in calatorie, insa lasitatea si egotismul, mandria, il opresc din finalizarea dorita.




Dintre pasajele care m-au impresionat cel mai mult:

Let everything that's been planned come true.
Fie ca tot ce s-a planuit sa se implineasca.
Let them believe.
Fie ca ei sa creada.
And let them have a laugh at their passions.
Si fie ca ei sa ia in deradere pasiunile lor.
Because what they call passion actually is not some emotional energy, but just the friction between their souls and the outside world.
Pentru ca ceea ce ei numesc pasiune nu este de fapt vreo energie emotionala, ci doar frictiunea dintre sufletele lor si lumea din exterior.
And most important, let them believe in theirselves.
Si cel mai important, fie ca ei sa creada in ei insisi.
Let them be helpless like children, because weakness is a great thing, and strength is nothing.
Fie ca ei sa fie ca si copiii neajutorati, fiindca slabiciunea e un lucru minunat, iar puterea nu este nimic.
When a man is just born, he is weak and flexible, when he dies, he is hard and insensitive.
Cand un om este nou nascut, este slab si flexibil, cand moare este dur si insenzitiv.
When a tree is growing, it's tender and pliant, but when it's dry and hard, it dies.
Cand un copac creste este gingas si maleabil, dar cand este uscat si dur, moare.

Hardness and strenght are death's companions.
Duritatea si puterea sunt tovarasii mortii.
Pliancy and weakness are expressions of the freshness of being.
Maleabilitatea si slabiciunea sunt expresiile prospetimii firii.
Because what has hardened will never win.
Pentru ca ceea ce s-a inasprit nu va castiga niciodata.


Am citit recenzii bune si ne-bune, nu au schimbat insa cu nimic impresia si mesajul receptat. Cei care afirma ca Stalker este SF/anticipatie nu au inteles nimic din filmul asta. Dar mi-e clar ca cineva fara nici o legatura cu ortodoxia sau cu un (cel putin) minimal studiu al crestinismului nu au cum sa inteleaga in profunzime parcursul transpus atat de frumos in imagine.


O singura recomandare - cartea lui Tarkovskij, Sculpting in Time. Eu am gasit-o la Google Books (cu 2 capitole lipsa, din pacate).

8 comentarii:

  1. Era şi timpul! Acum, mai rămâne să-l revezi de câteva sute de ori, ca să mă ajungi din urmă...

    Despre Stalker se zice că-i SF pentru că pleacă de la o scriere a fraţilor Strugaţki. Dar, nu e prea mare legătură între text şi film.

    De remarcat finalul când Biserica, soţia Călăuzei (Hristos), aprinde ţigareta în pragul crizei de nervi şi spune:

    - V-aţi dat seama, soţul meu este debil mintal...

    RăspundețiȘtergere
  2. Uite, faza de care zici chiar nu mi se deschisese. De ce se foloseste sintagma "debil mintal"? Duce la faptul ca "cei saraci cu duhul vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu"? Mai zice si ca parintii ei (iudaismul) nu au fost de acord cu aceasta casnicie, pentru ca El este un sarac, vagabond, nu ca si mirele pe care l-ar fi dorit ei (Mesia asteptat de evrei); cu toate acestea - desi grea - Casatoria ii aduce Sotiei/Bisericii singura sursa de fericire.

    In schimb, mi-a placut la final Copilul cu batic/aura de culoare aurie, simbolizand pe cei nevinovati care vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. O imagine care contrasteaza cu hidosenia lumii reprezentata in restul filmului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, stiam ca si asta e scris dupa un roman. De altfel la Solaris chiar am citit si cartea, apoi am vazut filmul de Hollywood, apoi Tarkovskij. Pe langa ultimul, celelalte palesc instantaneu.

    Oricum, Solaris nu se apropie de complexitatea Calauzei.

    RăspundețiȘtergere
  4. Referitor la intrebarea de mai sus - ipoteza 2: Sotia-Biserica este ea insasi viciata.

    Inca o intrebarea, Vania: ce semnificatie are cainele, in afara faptului ca este animal psihopomp? Reprezinta oare credinciosul care il urmeaza neconditionat pe Hristos?

    RăspundețiȘtergere
  5. "Mama" Bisericii ar fi, mai degrabă, lumea păgână. Căci puţini au intrat în Biserică dintre iudei.

    Despre Saliaris îmi scria un derbedeu pe un forum că e palid faţă de filmul american. Nicio grijă, i-am răspuns ruseşte! Porcul făcea Teologia, da-i înjura pe ruşi...

    Câinele l-am luat ca pe o aluzie la Şamanism, duhul care asista pentru eventuala trecere dincolo a celor doi...

    După Stalker, aş recomanda Andrei Rubliov.

    RăspundețiȘtergere
  6. Andrei Rubliov parca il am pe ceva dvd de la varul meu, mare pasionat de Tarkoskij. Caut.

    RăspundețiȘtergere
  7. Hmm... interesanta coincidenta. L-am gasit, il voi viziona. Mersi.

    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ne-am bucura daca ai impartasi cu noi si experienta ta dupa ce vizionezi. Eu as vrea sa stiu cum inteleg si alte persoane Calauza.

    RăspundețiȘtergere