sâmbătă, 31 octombrie 2009

Parada bostaneilor veseli



Nu am mai sculptat capete de dovleac de cand eram mica. Pe vremea aceea insiram cu zecile pe terasa, desi nu auzisem de americanescul si comercialul Halloween. Anul acesta copiii au dorit foarte mult sa sculptam un dovleac de Halloween. American sau nu, chestiunea e amuzanta si creativa.


Si pentru ca miezul dovleacului nu e nici el de aruncat, sotul meu a inventat ad-hoc o reteta de omleta cu dovleac, pentru a completa cina de Halloween: miezul dovleacului se rade marunt si se caleste cu putin ulei de masline pana ce se inmoaie; se toarna peste dovleac cateva oua batute cu putin lapte, sare si curry.


O alta inventie a casei este piure-ul de dovleac, aproape identic cu piureul de castane: se coace un dovleac de cca 1,5 kg. Miezul copt se ia cu o lingura de pe coaja si se macina in robot pana devine pasta. Se prepara un sos din 6 linguri de zahar, 100 ml apa si 3 linguri esenta de rom concentrata (am folosit esenta de rom concentrata marca Adazia, de la Kaufland) si se amesteca bine cu dovleacul pana se omogenizeaza. Se serveste cu frisca.

joi, 29 octombrie 2009

Cum iti place sa dormi?



Am asa o pofta sa motzai. Sa trag un pui de somn.

Nu imi plac cearsafurile apretate si nici satinul. Imi place ca patul meu sa fie moale si sa ma pot foi in el fara sa se sifoneze prea usor. Sa imi dea un confort emotional, caci e ultimul refugiu, in fond si la urma urmei. Cand nimic nu pare sa mearga bine, in patutul tau te simti in siguranta.

Imi plac culorile neutre, naturale pentru a decora un pat. Alb, nisip, bej, maro.

Caci patul pentru mine e un cuib in care ma refugiez de restul lumii si care trebuie sa fie locul cel mai non-agresiv cu putinta. Trebuie sa fie inconjurat de surse de lumina, carti si eventual plante.

Nu pot sa dorm cu televizorul aprins si nici cu lumini, oricat de difuze. Nu pot sa dorm fara macar un cearsaf pe mine, nici macar la 40 grade.

Asadar, conditiile ideale de somn pentru mine: paturica moale, liniste si intuneric sau macar lumina naturala.

Si acum trezirea si inapoi la lucru!

(de altfel sa stiti ca sunt o persoana foarte matinala, niciodata nu mi-a placut sa dorm pana tarziu - mi se pare frustrant sa pierd atatea ore frumoase din zi, caci dimineata si lumina ei dulce-calduta au un farmec aparte)

Later edit:

Mi-am amintit de persoana cu cele mai ciudate obiceiuri de somn pe care le-am intalnit vreodata. Aveam o prietena, care dormea cu capul sub perna. Nu am reusit niciodata sa inteleg cum de nu se sufoca. Ba mai mult, nu putea sa doarma altfel, de cand era mica. E si o tipa extrem de subtire, undeva la 45 kg, incat cu capul sub perna si patura pe ea, se confunda cu patul. Oameni stranii ...

luni, 26 octombrie 2009

Sabotaj


Nu reusesc sa postez nici un comentariu. Sper ca nu patiti si voi la fel.

Este o adevarata conspiratie universala, am o zi incredibil de aiurea.

Ultima posibilitate sa o mai imbunez ar fi ceva dulce si o portie buna de odihna.

LE: Merci Florin si Vania. Eu in continuare nu reusesc sa postez comentarii in niciunul din cele 3 browsere instalate: Chrome, Mozzilla, IE. Am sa incerc si de pe alt calculator. Calculatorul meu pare sa fie posedat :-)))

duminică, 25 octombrie 2009

Calatorind prin multivers



Exista un numar infinit de universuri posibile, de cai si decizii pe care le putem trai. Ca prin tab-urile unui browser de dimensiuni colosale, navigam de la unul la altul, activandu-le in functie de deciziile pe care le luam secunda cu secunda.

Undeva in multivers, exista acea varianta a mea care nu a facut nici o greseala. Nu trebuie decat sa o caut, iar deciziile precis directionate ma vor duce "din tab in tab", din univers in univers, acolo unde vreau sa fiu.

Nu exista, de fapt, nici un paradox in faptul ca traim in universuri paralele, chiar unii langa altii.

Sper sa va intalnesc si pe voi toti acolo si sa bem impreuna un ceai, sa depanam povesti despre toate locurile strabatute, despre oamenii pe care i-am cunoscut, primejdiile prin care am trecut.

luni, 19 octombrie 2009

Sing me a song

Muzica e balsam si otrava, nu doar o lungime de unda care sa ne incante mai mult sau mai putin auzul. Muzica e vibratie, e mesaj complex, care ajunge la tinta mai repede decat orice alt mesaj: direct in suflet. Frumusetea ei pe muchie de cutit ne insoteste in fiecare clipa a trecerii noastre. Ne cheama prin cantec atat sirene din regatul inghetat, cat si ingeri luminosi.



Ma intreb daca m-as dezbraca de personalitatea mea ca de foile unei cepe, cum s-ar arata esenta care s-a ascuns dedesubt si ii spun Eu? Ce culoare are? Cum suna?

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Cadouri si premii

Zilele astea am tras concluzia pretioasa ca cel mai important lucru pe care acest blog mi-l ofera este comunicarea si comunitatea, acea senzatie calduroasa si balsamica pe care ti-o da faptul ca ceea ce spui/scrii conteaza pentru cineva. V-am simtit alaturi si va multumesc pentru gandurile bune si gesturile prietenesti.

Nu in ultimul rand Special thanks pentru doua doamne deosebite:

Ana



si

Mel

vineri, 16 octombrie 2009

Cel mai haios cadou de ziua mea

Florin mi-a facut ieri o dedicatie, care - trebuie sa admit - este cel mai haios cadou pe care l-am primit vreodata de ziua mea. Probabil ca il merit :-))))