Exista un numar infinit de universuri posibile, de cai si decizii pe care le putem trai. Ca prin tab-urile unui browser de dimensiuni colosale, navigam de la unul la altul, activandu-le in functie de deciziile pe care le luam secunda cu secunda.
Undeva in multivers, exista acea varianta a mea care nu a facut nici o greseala. Nu trebuie decat sa o caut, iar deciziile precis directionate ma vor duce "din tab in tab", din univers in univers, acolo unde vreau sa fiu.
Nu exista, de fapt, nici un paradox in faptul ca traim in universuri paralele, chiar unii langa altii.
Sper sa va intalnesc si pe voi toti acolo si sa bem impreuna un ceai, sa depanam povesti despre toate locurile strabatute, despre oamenii pe care i-am cunoscut, primejdiile prin care am trecut.
Pe unde hălăduiesc eu este bine. Plin de cazaci, în special...
RăspundețiȘtergereDa, stiu, de-ai lui Taras :-)
RăspundețiȘtergereGabi, Gabi, ce vrei tu sa zici aici?
RăspundețiȘtergereDe zis in cuvinte zici doua lucruri total diferite.
Unul extrem de adevarat, ca traim in universuri paralele, chiar unii langa altii. E de-a dreptul filozofica exprimarea, dar daca privim chiar si la sensul de suprafata, e socant de adevarata.
Si mai zici un lucru, pe care nu il inteleg. Lucrul cu greselile. Daca tu consideri ca ai facut o greseala, ma indoiesc ca vei mai putea ajunge in acel ipotetic univers in care sa nu fi facut niciuna. Pentru ca sageata timpului e indreptata in directia in care se fac greselile, nu in cea in care se anuleaza. Singura ta sansa este sa accepti asa cum este universul curent (ca doar nu ai ucis pe nimeni, nu?) sau... Nu stiu daca poti face un "quantum leap", si oricum, orice ai schimba, raman amintirile.
Invitatia la ceai - m-as bucura daca ar fi valabila si pentru mine, in orice univers ar fi sa fie.
Quantum leapuri se intampla chiar sub nasul nostru, fara sa ne dam seama.
RăspundețiȘtergereDe altfel, teoretic ele s-au si demonstrat.
Semnat,
Eu, bozonul buclucas ;-)
Da, se intampla, insa cred ca acelea nu sunt asa de dramatice. Sau suntem toti atat de orbi.
RăspundețiȘtergereInsa in postul tau vorbeai de schimbari dintr-un univers curent intr-unul in care sa nu fi savarsit nici o greseala. Eu cel putin am simtit implicatii de scara foarte mare.
Iar bozonul buclucas - stay out of trouble!
Nu suntem orbi, doar ca ochii nostri nu sunt facuti sa le vada.
RăspundețiȘtergereIntr-adevar, asta incerc: to stay out of trouble. De obicei e mai greu decat pare.
De fapt, ce ti se pare asa de straniu la ipoteza mea? Ca imi caut varianta mea ideala? Cautarea mea personala sau faptul ca ar putea fi posibil un asemenea quantum leap?
Of, daca ar exista o maniera in care sa explic ... Dar nu e asa de important. Cautarea si straduinta sunt importante.
Inteleg oarecum ce zici. Dar, daca lucrurile (care tu zici ca sunt greseli) au fost infaptuite, nu stiu cum mai poti schimba asta.
RăspundețiȘtergerePoate in loc sa fim idealisti, ar ajunge sa fim mai buni (nu fac referire la tine, zic in general). Poate in loc sa duci o viata de cautari, iar la sfarsit sa realizezi ca datorita acelor cautari ai uitat sa traiesti clipa si ai pierdut atatea, ai putea duce poate o viata in care sa te bucuri de tot ce ai, bune, rele, de cautari si de realizari. Fara sa excluzi nimic dupa care mai apoi ar putea sa-ti para rau.
Poate viata e ca si pictura, arta de a include. Sau poate e ca fotografia, arta de a exclude.
Ceea ce am spus eu si ceea ce spui tu nu sunt antagonice, ci se completeaza foarte bine: straduinta pentru Bine nu este suspendata intr-un viitor iluzoriu si incert, ci este un efort sustinut intr-un prezent continuu. Cel putin asa ar trebui sa fie.
RăspundețiȘtergereIar transfigurarea atat spirituala, cat si materiala este reala, chiar daca nu e usor de observat.
Dar trebuie sa te intreb ceva: cum crezi ca poti sa devii bun (sau mai bun) daca accepti in viata ta si Binele si Raul?
Mi-e teama ca intr-un moment sau altul, trebuie sa faci o alegere.
Devii mai bun daca accepti mai mult bine si mai putin rau.
RăspundețiȘtergereObserva ca nu am scris bine si rau cu majuscule, dintr-un motiv foarte simplu: eu nu le dau putere mai mare decat cea perceputa de mine si ceilalti implicati, refuzand conotatiile mai inalte pe care doresc sa mi le impuna biserica (pe primul loc!) si alti indivizi care pretind ca au "ceva" superior.
E ciudat sa ma gandesc ca exista universuri paralele, ar insemna sa cred ca mai exista alte copii ale mele, ca eu nu e doar eu ci e noi...insuportabipa idee
RăspundețiȘtergereEu nici nu e noi. Insa eu as putea sa fiu si altfel, daca as fi luat alte decizii, as fi parcurs altfel viata. Eu una as fi curioasa sa ma vad din afara in multiplele universuri posibile.
RăspundețiȘtergere