Haruri

Sfantul Augustin spune: „Doamne, nu vreau sa te pierd, ci, in lacomia mea, vreau sa posed si creaturile o data cu tine; si iata de ce te-am pierdut, caci tu, care esti adevarul, nu ingadui sa existe viclenia si minciuna creaturilor o data cu tine“. Tot el adauga ca cel mai lacom om este cel caruia Dumnezeu nu-i mai ajunge. Si se intreaba: „Cum ar putea sa-l multumeasca darurile lui Dumnezeu din creaturi pe cel caruia nici macar Dumnezeu nu-i ajunge?“ Tot ceea ce este strain de Dumnezeu, diferit de Dumnezeu, si care nu este diar Dumnezeu nu este o mangaiere, ci o pedeapsa pentru omul bun. [...]

Orice inclinatie, bucurie sau iubire ne vin din ceea ce ne este asemanator, caci toate lururile au inclinatie si iubire pentru ceea ce le seamana. Omul pur iubeste puritatea, cel drept iubeste dreptatea si nazuieste la ea, gura omului vorbeste despre ceea ce este in el. Domnul nostru spuneca gura vorbeste despre preaplinul inimii, iar Solomon arata ca „intreaga pedeapsa a omului se afla in gura sa“. Exista, asadar, un semn adevarat ca nu Dumnezeu ci creatura locuieste in inima omului ce-si afla mangaierea intr-o pornire catre lucrurile din afara.

Meister Eckart, Consolarea divina