Wow! Au drecut doi ani de cand nu m-am atins de blog. Au trecut atat de rapid si intr-un asemenea ritm, incat imi vine greu sa cred.
Nici nu reveneam prea curand, daca nu ma trezea comentariul de azi.
Curios ca mai ratacesc unii pe aici ... cand nici eu nu o fac.
Oricum, timpul este circular, de unde plecam ne intoarcem la infinit.
Nu m-a menajat viata in anii acestia. Nici eu nu m-am menajat, ci am invatat multe despre limitele mele.
Le-am impins la cote la care nu credeam ca voi putea rezista.
Dar toate au cursul lor, iar eu am invatat sa merg odata cu ele, ca doar o alta picatura intre miliardele unui curs de apa ce se va uni cu marea.