vineri, 10 iulie 2009

A judeca sau a nu judeca


De la Sfinti Parinti, prea-buni parinti de azi, pana la oamenii din jur de orisiunde - imi spun, direct sau nu, ca e un lucru gresit sa judeci semenii.

Nu caut samanta de scandal, nu sunt nici vreo "Gica contra", nici nu vreau sa despic firul din dragul oratoriei iscusite. Dar trebuie sa ii contrazic, cel putin in una din acceptiunile cuvantului.

Sunt de acord ca oameni fiind, nu este rolul nostru sa condamnam, dispunem, decidem, osandim noi pe ceilalti, decat in limitele sociale care ni se cuvin.

Dar a judeca mai inseamna si a discerne, a chibzui, a rationa, a cantari, a valora. Este esential sa judecam, in aceasta acceptiune a termenului, tot ce este in jurul nostru, si da - oamenii. Ii vedem, cunoastem, intelegem, apoi ii judecam. Pentru noi ei sunt buni, rai, drepti, nedrepti, prieteni sau inamici. Asa si trebuie sa fie. Nu e firesc si nici benefic sa stam toti in aceeasi generoasa oala. Unii ne fac bine, altii ne fac rau. Noi am facut bine, am facut si rau, altora.

Este bine asadar sa ii judecam pe altii, dar nu mai mult decat pe noi. Sa judecam, fara sa aducem prejudicii. Sa judecam, din dragoste pentru claritate.

4 comentarii:

  1. Ei, la Sfinţii Părinţi sunt prezente toate nuanţele...

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa este. Dar noi astialaltii cam intelegem ce ne place, nu?

    RăspundețiȘtergere
  3. Ba cred că n-ar fi de neînţeles, însă mai rar am văzut biblioteci care să cuprindă scrierile patristice.

    RăspundețiȘtergere
  4. Spre rusinea mea nici a mea nu le cuprinde pentru ca le-as fi pus eu acolo ...

    RăspundețiȘtergere