Desi iubesc orasul si dinamica sa, cum ati observat probabil deja din cateva alte postari, uneori ma duce dorul spre linistea muntilor impaduriti, spre cotloanele nevazute, nestiute ale lumii.
Pentru ca niciodata nu am trait desfatarea macar a unei saptamani intr-o separare completa de lume cu oameni, obiecte, comoditati si desfatari, ma intreb cum ar fi. Cum ar fi sa locuiesc in casa piticilor in mijlocul padurii. Sa dispara toate necesitatile mele obisnuite si toate metodele invatate de atata vreme de a le implini. Ar fi ca si cum as invata sa merg si sa vorbesc din nou. Lumea moderna ne-a deformat in mare parte perceptiile si deprinderile primare. Stiu sa folosesc o suta de gadgeturi, dar nu as fi in stare sa vanez o potarniche sau sa prind un pastrav.
Ar fi o experienta din care as invata mai multe despre mine si despre cum mediul ne schimba mintea, ne modeleaza raspunsurile si comportamentele.
Ar fi o calatorie catre propriile radacini, o dezbracare de masti, o cautare a drumului. O calatorie initiatica la mijloc de timp, o moarte si o regasire.
Cred că ar fi un pic incomod, dar fain! N-am mai petrecut o săptămână de izolare din decembrie 1989...
RăspundețiȘtergeresplendida izolare mere prin
RăspundețiȘtergeremetode ezoterice dacă
închizi ochii
meditezi
(ce vezi?)
@Vania:
RăspundețiȘtergereIncomod, da. Dar nu strica sa ne mai fortam limitele din cand in cand. Poate as afla despre mine lucruri de care nici nu sunt constienta.
@Ana:
In primul rand mi-as dori sa pot sta singura macar cateva ore pentru a putea medita. Nu am avut ocazia de ceva vreme, decat in scopuri pragmatice de tip cumparaturi si alte cele :-D
Iar a medita riscand mereu sa fii intrerupt e frustrant de-a dreptul.
Cred in continuare ca si ruperea de comoditatea vietii moderne pentru cateva zile aduce o experienta aparte.
Ana, intrebai ce vad. Sunt doua locuri unde "merg" de obicei: cand sunt intr-o stare buna, intr-o pajiste plina de flori, undeva la munte. in starile mai putin bune, apare invariabil apa.
RăspundețiȘtergereCâteodată, ideile de acest fel sunt atât de puternice încât idealizează. Iar dacă pornesti în călătoria spre casa piticilor idealizând ce îti imaginezi că găsesti acolo, poti da în dezamăgire. Pentru că, se stie, toate lucrurile care în copilărie păreau mari, văzute cu ochii de acum sunt mici.
RăspundețiȘtergereCu deosebirea ca in copilarie nu mi-as fi dorit, nici imaginat vreodata sa ma izolez de lume pentru a ma regasi.
RăspundețiȘtergere