
Exista o datorie pe care trebuie sa o indeplinesti atunci cand vine vremea. De exemplu talentul. Daca ti s-a dat, cred cu tarie ca esti dator sa il impartasesti, sa iti aduci astfel contributia lumii si culturii in care traiesti. Esti dator sa promovezi valoarea, pentru ca in intuneric fiecare cristal lumineaza pentru multi si ii poate duce mai aproape de iesirea spre soare.
Tot asa poate ca este o datorie sa scrii, atunci cand ai ce. Sa lupti, cand ai pentru ce. Sa inveti, daca oamenii au ce invata de la tine. Sa vorbesti, daca oamenii au ce auzi de la tine.
Desi blogosfera este prea volatila, putini te citesc cu adevarat, insa totusi - ideile se propaga. Sunt multe influente de slaba calitate, dar sunt si influente bune. Sunt si oameni care citesc si molipsesc pe altii cu dragostea lor pentru lectura, ca Tomata.
Sunt si unii care scriu veritabila literatura, ca Vania.
Sunt oameni care imi plac pur si simplu, ca oameni, ca Florin.
Sunt oameni care parca iti vorbesc, desi nu ii cunosti, ca Richie.
Sunt oameni care au creat adevarate comunitati, ca si Cabral sau Chirila.
Sunt oameni cu care sunt de acord, altii cu care nu, dar chiar si asa imi face placere sa ii citesc.
Oricat de putin timp liber as avea, mereu arunc un ochi in Reader si spicuiesc din ultimele postari.
Si tot asa, din putinul meu timp liber ar trebui sa scriu, atunci cand am ce. Mereu este ceva de scris, de comunicat, de impartasit. Nu lucruri personale, cu care - recunosc - nu sunt generoasa in public. Dar sunt lucruri importante, care merita spuse, disecate, discutate mereu si mereu. Asta asa, ca automotivare, ca sa prind elan si pofta de scris.